Un gând și o cafea

Anul acesta, pare-mi-se că nu ne-am văzut atât de des cât îmi doream. Și nicidecum la fel de des ca anul trecut. Lucru care mă supără. Stai așa, E chiar strigător la cer! E strigător la cer pentru că am atâtea să-ți spun, și-mi place să scriu, îmi place să-mi convertesc gândurile în aceste minunate apăsări de taste; să le descarc sub forma acestor șiruri digitale de litere. Dar uite, viața face să mă țină departe de spațiul nostru creativ. Și desigur, la cum te-am învățat, vei spune: “Norbert, priorități!” - însă, nu. Nu vreau să cred asta. Nu vreau să cred că altceva e mai presus decât pasiunea de a scrie.

Și poate că scriu zi de zi, însă nu-ți scriu ție. Și nu-i bine. Nu-mi place. Necesită o evoluție aici!

Adică, despre ce vorbim? Îți scriu de atâta timp și studiez și experimentez atâtea lucruri; ar fi păcat ca unele idei să se piardă prin nisipurile timpului doar pentru că vieții-i place să se joace. Tocmai! Și uite ce am să fac: am să-ți scriu zi de zi. Da, de azi înainte am să-ți scriu zilnic. Vreau să-ți scriu zilnic!

Încă nu știu despre ce am să-ți scriu dar am să-ți scriu din acest moment, în fiecare zi!

Și dacă-ți scriu un paragraf. Dar măcar sunt părți din ale mele aventuri, paragrafe din povestea vieții, astfel încât să-mi fii alături.

Chiar îmi pare rău că am lăsat pe locul 2 a noastră poveste. Îmi pare rău pentru că am atâtea să-ți spun. Și să știi că am să fac în așa fel încât timpul să ne lege, nu să ne despartă.

În viață apar chestii neprevăzute; probleme de care trebuie să te ocupi. Mhmm… De care trebuie să te ocupi. Ce chestie comică!

“Trebuie” - un cuvânt care, la un moment dat, îmi propusem să elimin din vocabular. Era un cuvânt incompatibil cu gândirea mea. O gândire libertină, împotriva limitării.

“Trebuie” îmi părea un cuvânt greoi, unul ce te leagă; te înrădăcinează. Precum căsnicia, haha! Iar eu n-am vrut astfel de lucruri. Că doar m-am văzut un spirit libertin. Nu că nu mă văd și acum, însă ceva mai conturat!

Astăzi, “trebuie”, iată, în timp ce privesc un perete plin de notițe post-it, văd că e un cuvânt duios, bine cioplit și vopsit într-o culoare plăcută. “Trebuie” sună a prieten, sună a cuvânt ajutător, necesar supraviețuirii într-o lume plină de liste și agende.

Da, da, tată. Se pare că în viață sunt lucruri pe care omul trebuie să le facă, și unele pe care nu întotdeauna VREA să le facă. Și asta e un lucru bun. Cred. Da, e un lucru bun, uitându-mă peste post-it-urile pline de mândrii, sunt lucruri bune, dar atunci când toate derivă din pasiune; atunci când toate îți aduc valoare, atunci când toate sunt foarte bine calculate. Trebuie să faci astfel de lucruri. Așa cum trebuie să trăiești o viață plină de culoare, o viață plină, în adevăratul sens al cuvântului.

“Trebuie” e un bun prieten, un cuvânt bun și unul al naibii de necesar în viața de zi cu zi.