Psihogângureala #11 | 30 de minute

Mă doare sufletul. E marți și nu știu despre ce să scriu.
Așa se întâmplă când nu-mi programez lucrurile din timp și las pe ultimul moment. Mă arunc dintr-un colț într-altul fără niciun rezultat. Acum ce fac?
Mintea nici vorbă să mă ajute, din contră! "Ianuarie" îmi spune. "Lună moartă!" Oare moarte sunt și gândurile mele? Hmm... Niciun gând. Din nou mă întreb - Ce fac? 
Undeva în capătul căpșorului îmi trăsună o idee: să-mi provoc mintea la scris. Adică să scriu 30 de minute fără oprire orice-mi trece prin cap. 
Pare o chestie penibilă. Cel puțin îmi părea penibilă când am dat peste ea. Sună a pierdere de vreme. 30 minute de gânduri care mai de care; cu ce ar ajuta? Și totuși... Decât nimic. Văd pe urmă dacă pot extrage ceva de acolo... 
Bun, mă apuc de treabă. Îmi setez ceasul și îi dau bice. Ce-o fi o fi; că doar n-am nimic de pierdut ... Mă rog, 30 de minute, cât un episod din serialul Under the Dome. Hmm... Poate după un pic de Netflix ... Nu. Cititorii ce vor zice?! (palpitații)

Start. Și acum?  
Aștept. Încă nimic ... Mă simt groaznic. Mă întreb dacă nu cumva e un semn chestia asta? Vai! Dacă mi-am consumat toate ideile? Dacă asta a fost tot și mica mea carieră de blogger se încheie aici, pur și simplu? Și când te gândești, nici măcar n-am ajuns la vreun vârf interesant. Câți ani au trecut? Doi ani frumoși. Foarte frumoși! Deci despre ce vorbesc aici!? Uhm, normal că lucrurile nu se opresc aici! Și totuși, niciodată nu mi s-a întâmplat asta; iată-mă,lipsit de idei. Fleașcă. Îmi vine să zic "fleașcă". Fleașcă!
Parcă mi-am pierdut și cheful. Cât timp mai am? 26 de minute. Simt că îmi vine să arunc laptopul acesta în celălalt capăt al biroului. 
Oare de ce am ales dezvoltarea personală? De ce țin neapărat să scriu despre asta și despre ideile mele privind viața și alte chestii complicate? De ce nu pot să scriu pur și simplu despre cărți și muzică, evenimente și alte chestii pufoase? Aș putea să mă specializez pe cafea sau pe ciocolată. Aș putea să scriu despre încălțări pentru alergat. Un soi de Nike Vs. Adidas. Hmm... Sau aș putea scrie despre viața bunicii mele și prăjiturile ei, despre peripețiile checului ei sau ceva legat de sex și prăjituri. Bunica. Nu. Ieși de acolo, ieși, închide ușa și nu te mai întoarce cât trăiești! 
Hmm... Sunt sigur că nenumărate prăjituri de-ale ei au adus la câteva aventuri interesante. Grețos, buni, grețos!  

Să vedem...

Ce faci în cazul în care rotițele imaginației nu-ți merg așa cum ți-ai dori tu? Să vedem... Deci am de scris un articol până diseară și nu știu despre ce să scriu. Ce fac pentru a-l aduce la bun sfârșit? Care sunt pașii? How to make it rain?  
Ei bine, ar trebuie să analizez mai întâi situația. De ce nu știu despre ce să scriu? Care-i problema cu care mă confrunt? E ceva psihologic sau biologic? Sunt obosit sau depresiv? Oare am o boală? O fi cancer, lepră? Ciumă bubonică? TBC? Hmm... Mă întreb - oare dacă aș avea o boală termină, implicit un deadline - la propriu - oare ar mări șansele de a scrie un articol viral? Oare aș scrie mai repede știind că mă duc dracului? Nu cred. Numai dacă un pic mă doare capul vegetez toată ziua da poi... Cred că n-aș mai mișca un deget ... Nici părul nu mi l-aș face! Ce să mai zic de fashionable outfits ... Deci, universule mare, ține bolile departe de mine dacă mai vrei să scriu!   

Dar să zicem că sunt lipsit de inspirație. Mi-am pierdut drive-ul din lipsa exersării. Uite, n-am mai scris nimic de la Crăciun încoace, ce fac? (asta zici că-i o întrebare din aia cretină a la reviste bravo "mi-a expirat prezervativul din portofel; oare o mai fi bună pâinea prăjită?") Și ca răspuns îmi spun: "Ți-ai lăsat mintea să se odihnească și acum durează un pic până se activează motoarele creativității. Nu-ți fă griji! (pâinea prăjită rămâne prăjită no matter what!)" 

Poi da dar cum le reactivez? Că doar am cititori înfometați în lume. Nu pot să aștept așa! (zici c-aș fi gol în centrul orașului și lumea trecătoare arată cu degetul spre penisul meu)  

Nu-mi vine să cred că am un dialog cu mine însumi - O iau razna! - însă hey, e bine, aparent scriu. Scriu un articol despre cum să ieși din Writer's block. Aparent. De ce aș fi gol în centrul orașului și de ce lumea ar arăta cu degetul la penisul meu? E doar un penis, oameni bun. Și tații voștri au așa ceva, chiar și unele mame din Tailanda...

Bun, dar nu-i destul. Adică nu pot pur și simplu să scriu așa ... Provocare ca și provcare însă trebuie să îți mai și hrănești mintea cu noi materiale, cărți, articole scrise de alții, videoclipuri și, poate cel mai important, trăiri pe propria piele! Plus, un alt lucru important este bunul echilibru; adică să te hrănești sănătos (renunță la lactate pentru o vreme. Să vezi ce fain te vei simți!), să fii odihnit și dai timp minții să gătească. Să gătească? Of buni, iar tu! Plus, un alt lucru foarte important, scrie atunci când simți cu adevărat, atunci când îți vin ideile. Tocmai de aceea e bine să cari, așa ca mine, câteva agende. Nu se știe niciodată când te prinde. Ca și diareea, de altfel!
Ia atitudine! A fi scriitor nu e o muncă ușoară deoarece nu poți să scrii atunci când îți propui tu. Mintea trebuie dresată! Exersează zi de zi nu doar în anumite zile și descoperă timpul forte al creierului tău. Vezi când acesta se mișcă mai bine! Poate ești mai creativ/eficient dimineața sau poate seara de tot. Află și folosește-te de acest lucru! Apoi scrie și iar scrie, recitește, rescrie, citește din nou, adăugă altele, documentează-te și repetă pașii până vei ajunge la formatul dorit al materialului; până te vei simți mulțumit. 
Desigur, nu vei fi niciodată mulțumit pentru că așa e viața! 

Ce aș vrea ca tu să extragi de aici?

Că uneori e bine să te mai și prostești; să lași mintea să se ducă de capul ei. Uneori planificările, analizele și alte cele (chit că sunt orientate spre evoluția ta) fac să pierzi din partea colorată și hazlie a vieții. Știi, precum filmele lui Michael Bay. Degeaba arunci cu praf în aer dacă povestea-ți miroase a borhot. Zic și eu. 
Simte-te bine în propria piele. Relaxează-te! 
Nu pierzi nimic dacă every-now-and-then se întâmplă să nu faci mai nimic productiv. E foarte bine că explorezi și alte colțuri ale existenței tale (whatever that means). Atâta timp cât îți face plăcere, e bine. Mai ales dacă ai la îndemână planul de bătaie. Și dacă nu; asta este. Vei rămâne o umbră de copac tot restul vieții. Se întâmplă! Dar sunt convins că vei avea motivația necesară de a-ți construi unul. Sau poate nu. Dar să lăsăm pe seama celui de sus. Știe el. Ce contează! N-a fost să fie; atâta bai să fie! :)