Să știi că toți suntem vinovați

Sunt la a doua cafea. Sunt nervos. Ba nu. Sunt trist. Sunt foarte trist și extrem de dezamăgit de unde se află țara asta și de ceea ce realizăm săptămână de săptămână. 
Îmi vine să zbier, sincer! Le zbier colegilor de o jumătate de oră și săracii de ei nu înțeleg ce bai am. 

N-am fost acolo, nu cunosc pe nimeni. Deci n-ar trebui să fiu atât de investit emoțional. Însă sunt. 
Mi-e greață. De câte ori am să spun "până aici"? De câte ori vom mai încălca legile, de câte ori vom trece cu vederea și de câte ori vom spune "hai bă! Stai chill că-i bine și așa!" ?! 

Hai spune-mi, de câte ori? 

Și văd ce s-a întâmplat weekendul trecut, văd ce se întâmplă pe rețelele de socializare acum: investiția sufletească a omului, schimbarea pozelor de profil, a cover-urilor, folosirea hashtag-ului #colectiv. CA SĂ VEZI! Peste noapte am învățat să ne pese, să ajutăm și să cerem schimbare. 
Apoi facem petiții, cerem semnături pentru interzicerea fumatului în cluburi, organizăm întâlniri ... Deci, atunci când VREM, știm să ne mobilizăm. 
Dar te întreb eu pe tine: doar așa știm să ne mobilizăm? Știind că au murit 30 de oameni, știind că suferă cumplit mai bine de o sută de oameni? 
Și atunci mă mai oprești pe stradă să mă întrebi - ce părere am de ceea ce se întâmplă în țară? Poi ce părere să am?!
 
Nu-i accident! N-a fost un cutremur, n-a fost un șofer beat la volan care a intrat cu mașina peste ei, n-a fost un psihopat cu o bombă și nici un atac terorist ... A fost rezultatul a atâtor ani de tâmpenii românești. A fost și este gândirea noastră; de a smecheri, de a căuta scurtături și de a profita din toate părțile posibile.
Asta-i părerea mea ... Că noi toți suntem de vină. Că degetele pe care le orientăm spre alții ar trebui să le orientăm mai întâi spre noi. 
Ce? Tu n-ai șmecherit niciodată în viața ta? N-ai căutat scurtături? 
Vrei să spui că n-ai băgat bani în halatul nimănui? 
Eee uite că ești de vină, chiar și cu acel zero-virgulă-ceva-la-sută, pentru cele întâmplate la clubul Colectiv. Și dacă nu realizezi acest lucru acum, când simți că vrei să faci parte din această mișcare (că vrei să aprinzi o lumânare, că vrei să spui o vorbă bună, o părere proprie, să-ți schimbi poza de profil/coverul și să planifici o întâlnire cu scopul unui ultim omagiu), atunci chiar că au murit degeaba toți acei tineri (care aveau planuri de viitor, visuri, talente și pasiuni. Tineri al căror potențial nu vom descoperi niciodată). Așa că fă bine bine și aprinde o lumânare, trage în piept (pentru că tu încă poți!) mirosul de ceară, simte pe propria piele căldura produsă de aceasta. Conștientizează că nu se compară cu nimic din ceea ce au simțit victimele în ultimele clipe ale visurilor lor, care nu se compară cu durerea celor ce stau întinși acum pe paturile din București. Fă bine și pruduce ACUM o schimbare în tine. Spune NU o dată pentru totdeauna prostiei. Acceptă legile. Respectă-le și învață - Învață! - că ele sunt făcute tocmai pentru a ne ține în viață, tocmai ca lucrurile să meargă așa cum trebuie. 

Vrei să-ți spun că mă bucur nespus de interesul tău asupra apartenenței? Pentru ce? Că avem nevoie de o tragedie ca să donăm sânge sau bani? Că acum ne plângem de țara în care trăim? Că aruncăm cu arătătorul în toate direcțiile mai puțin spre a noastră? Ce, că suntem mai activi și mai relevanți astăzi decât ieri sau întreaga noastră existență? Asta vrei să auzi? Nu.
Ce vei face peste o lună când toate acestea vor fi măturate sub preșul Crăciunului și al noului an? Vei aștepta până la următoarea tragedie când poate chiar tu vei ajunge să suferi ... Când ale tale visuril vor fi zdruncinate? 

Asta e părerea mea. 
Sincer, îmi este rușine că sunt român. 
Îmi pare nespus de rău de potențialii prieteni pe care i-am pierdut pe 30 Octombrie 2015, din vina noastră, a tuturor românilor. Îmi pare rău pentru cei ce suferă chiar acum; și probabil că suferă mai mult decât ar trebui, fiind într-un spital românesc. Înțelegi ce vreau să-ți spun, așa-i? Spital românesc. 
Și totuși! Cu lacrimi în ochi, sunt mândru de noi, românii, care am spus STOP! weekendul acesta; care ne-am expus opiniile și am dat frâu liber inițiativei. 
Sper, cu respect față de cei pierduți, ca ei să fie ultima scânteie de care NOI, poporul, avem nevoie pentru a ne prelua țara din mâinile celor ce ne mint și ne fură de atâta timp! Așa că împărtășește mai departe ceea ce gândești, fă ceea ce crezi că e bine, DONEAZĂ, căută noi soluții de a ajuta DAR SĂ NU TE MAI OPREȘTI. Nu te mai lăsa! Acum, că tot ai început, așa să faci până, așa viu și sănătos cum ești, vei produce acea scâteie care va trezi în totalitate și pentru totdeauna România. 

Ce poți face acum? 
- Vezi dacă poți să donezi sânge și/sau bani. Aici ai un document util cu tot ce ai nevoie pentru a face o diferență; oricât de mică ar fi ea!
- uite un event pe facebook privind o întâlnire în fața teatrului "Ioan Slavici" din Arad.

"Nu ne stă în putere să salvăm viețile celor care se află acum pe paturile spitalelor, nici să ne aducem înapoi apropiații care au plecat dintre noi. Rămâne doar să le aducem un ultim omagiu celor 30 de tineri decedați vineri în București.
În acest caz nu mai este vorba de o acțiune politică sau administrativă, ci este vorba despre OMENIE, COMPASIUNE și RESPECT." - Arad mobilizează-te pentru #colectiv!

- Iată și un event privind donarea de sânge la Arad
- Uite și o altă chestie interesantă: "Vino și lasă o lumânare pe marginea lacului de la Podgoria! Să ne rugăm pentru Andrei și pentru toți tinerii care se zbat între viață și moarte!"