De la corp la corp! #ziua29

Astăzi am să-ţi spun povestea unui tânăr mâncător de pâine, de dulciuri cât încape, respectiv a unui mare şezător în faţa calculatorului. Cât de mare? Poi, circa 12-14 ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Rezultatul? Undeva la 86 de kilograme şi o talie de 34”; la o înălţime de 184 de centimetri.

Care for a picture? Stai aşa /... Uite!

Da, iată-mi stomăcelul. O poză făcută în vara lui 2009. Atât de tânăr, atât de... Pierde-vară! Haha!

Ei bine, lucrurile au început să se schimbe. Treptat. Aşa, încetul cu încetul. Primul pas a fost să renunţ să mănânc după ora 18:00. N-a fost mare lucru. Am balotat bine atunci după care efectiv am renunţat să mai mănânc până a două zi dimineaţa.

Nu conta că erau clătite în frigider sau că aşteptau borcanele de dulceaţă în spaiţ. N-am mai atins nimic.

Sigur, necesită un pic de ambiţie. Dar mai degrabă necesită conştientizare, înţelegere şi disciplină.

Care a fost motivul pentru care mi s-a aprins să am grijă de mine? Ei bine, mereu am fost mai durduliu şi mama îmi tot spunea că niciodată nu voi fi slab, că aşa e genul meu și că toţi bărbaţii din familie au fost burtoşi. Eu nu am fost de acord cu chestia asta. Adică cine e ea să-mi spună ce pot sau nu pot să fiu!? Aşa că mi-am stabilit un obiectiv: să le arăt că, ei bine, există un bărbat în familie a cărui corp radiază de sănătate şi energie, care nu se îmbolnăveşte şi arată de zici că a fost atins de înşişi zeii, ce pana mea! 

Consider că punerea poftei de mâncare în cui după ora 18:00 este un prim pas şi o fundaţie către un stil de viaţă sănătos. Părerea mea!

Pe urmă am decis să beau minim 2 litri de lichide pe zi.

Dimineaţă, o dată cu pornirea calculatorului, Îmi aduceam la birou o sticlă de 2l de apă, apă minerală, ce aveam, pe care o sorbeam până seara târziu.

Mama unui prieten de-al meu spunea că dragul noastru corp nu prea ştie diferenţa dintre foame şi sete, aşa că, fără bătăi de cap, îţi spune că e cazul să mănânci. Deci când ţi foame, nu întotdeauna îţi este foame. Mă înţelegi? Deci fii blând şi pune cârnaţul înapoi în frigider! De aceea mulţi recomandă două pahare de apă înainte de masă. Să mai potolească semnalele şi să mănânci cantităţi normale de hrană. 

Apoi ce am făcut? Am renunţat la pâine. Pur şi simplu am spus "mamă, nu. Îmi pare rău dar religia nu-mi permite să mănânc pâine!" Şi uite aşa, de la trei mese pe zi, cu 2-3 felii de pâine la fiecare, am redus la poate-o-felie-de-pâine-cu-ceva pe săptămână... Şi atunci, poate!

După pâine au urmat sucurile şi băuturile carbogazoase. Pur şi simplu, I killed Pepsi and Coca-Cola company products. Just like that!

Şi pas cu pas am decis să-mi iau tenişii şi să alerg prin apropierea blocului. Să alerg e mult spus. Ştii, ca atunci când eşti aproape de casă şi îţi trebuie la baie. Te grăbeşti însă calculat; cât să nu te accidentezi!

În primă fază faceam aşa zisa alergare cam o dată la 2 zile, exceptând sfântul weekend. Antrenamentul, din nou, cuvânt mare, dura până în 30 de minute. Dar hey, a fost un bun început!

Şi o dată cu alergatul meu voios au început lucrurile să se schimbe. Am renunţat la carnea de porc, apoi la fast food şi la snack-urile ieftine.

De fapt am adoptat un sistem de nazuri. Aşa le zicea mama. Mă condiţionam! Nu mâncam ciocolată decât dacă era de la un anume brand, la fel şi cu chipsurile şi altele dăunătoare corpului. Consideram că mai bine mănânc o dată ceva scump decât de mai multe ori chestii ieftine. 

Cam astea au fost primii mei paşi spre o viaţă sănătoasă. Paşi mici şi neinvazivi care au devenit obiceiuri în timp. Obiceiuri a căror roade au atras altele, mai mari şi mai frumoase!

Şi dau un fast forward până în prezent. 6 ani mai târziu. Uită-te cum arăt acum! 

72 de kilograme, 30" în talie şi o înălţime de 186 centimetri. Not bad, nu-i aşa?

Ei bine, mişcările văcuţei gravide au devenit alergări în toată firea. Iar alergarea în sine a devenit o chestie terapeutică, chiar necesară existenţei mele. Vezi tu, nu mai fac mişcare de două ori pe săptămână ci alerg chiar şi de 2 ori pe zi. Şi nu că vreau eu sau că aşa mi-am planificat. Pur şi simplu a devenit o chestie automată; o nevoie ca şi hrana!

Cât despre hrană, nu mănânc dulciuri în timpul săptămânii; adică în zilele lucrătoare. Deloc. Fără excepţii. Şi crede-mă, nu le duc dorul!

Uite, în fiecare luni, şi ăsta e un ritual mai nou, ca să-i zic aşa, mai ales după masa copioasă de duminică, nu mănânc altceva decât fructe şi legume. E un fel de fasting. În rest, în timpul săptămânii mănânc destul de simplu. Atât de simplu încât încape într-un rând de articol. Să vedem: Albuşe de ou, banane. mere, fructe de sezon, roşii, morcovi, brocoli, gulii, salată, sfeclă roşie, iaurt cu 10% grăsime, ovăz şi peşte. Plus cinele gătite de mama, însă fără porc şi alte mizerii.

Am renunţat şi la lapte! Singurele chestii ce mai consum de la văcuţe sunt iaurtul şi ocazionala brânzică.

Ce am mai făcut? Aşa, revenind la sport. Hai să-ţi descriu o săptămână de activitate pentru mine. Strict mişcarea!

De luni până sâmbătă, în fiecare dimineaţă alerg între 5 şi 10 kilometri. Sâmbăta îmi permite timpul şi ard 10, 15 poate chiar şi 20 de kilometri; mai ales dacă muzica şi vremea sunt în favoarea mea. Tot de luni până vineri fac ruta acasă-birou-acasă cu bicicleta.

Marţi şi joi seara fac BOSU cu Denisa Meszaros. Un antrenament cardio care îţi pune fundul şi picioare pe treabă!

Luni şi Miercuri seara sunt la sală făcând una alta. Însă de cele mai multe ori ajung pe bandă alergând între 5 şi 15 kilometri.

Sâmbăta îl iau pe Călin şi pedalăm prin judeţ.

Duminica, în funcţie de mood, alerg fie dimineaţa fie seara, la sală sau pe teren.

Şi cam atât. Aşa mă întreţin eu. Cu paşi mărunţi, experimentând de capul meu, citind una alta despre un fruct, o legumă sau un tip de stil de viaţă sănătos. Înlocuiesc chestii ce consum cu altele şi mai sănătoase. Mă mai joc cu porţiile de mâncare şi antrenamentele, analizez când mi se face foame şi de ce. Măresc porţiile în funcţie de nevoie şi de efortul depus. Încerc suplimente nutritive gen ouă de prepeliţă, spirulina şi cătina. Gândesc aşa: Corpul meu e un templu şi totodată un angajat. Mă asigur să fie bine finanţat şi în acelaşi timp să lucreze conform resurselor.

Tu? Ce face corpul tău şi unde te vezi peste 12 luni cu el? Hai, ştii foarte bine că nu-i niciodată prea târziu. Nu există grăsime care să nu ardă. Aşa cum nu există feluri de corpuri.