Ghidul minimalistului începător

Nici nu știu de unde să încep! Articolul acesta, ce cândva părea o chestie atât de simplă, acum zici că-i în afara controlului. Greu de mânuit! De parcă aș călări un taur electric.

Încă îmi e greu să cred că am reușit să alung din viață o sumedenie de nevoi și obiceiuri rele. Știi, parcă m-aș afla pe o fundație încă netedă; fragedă! Și mi-e teamă să nu o stric.

Îmi aduc aminte cât de mult îmi plăceau hainele și cum cheltuiam fiecare bănuț pe acestea; sau cât de mult îmi doream să fiu prieten cu toată lumea, să fiu băgat în seamă de toți. Oh, și cât de mult conta părerea lumii despre mine; să vezi ce fain mă rupeam în bucățele de-mi spunea careva chestii ce nu doream să aud! (că am dinții nu știu cum; că am vocea nu știu cum; că sunt nu știu cum sau că fac ceva nu știu cum. Praștie!)

Zici că n-aveam identiate. Pe bune! Căutam să fiu (ca) altcineva în loc să-mi dau o șansă, să mă cunosc. Doream să fiu pus pe raft precum un produs. Să arăt bine și dorit de toată lumea.
Asta până când am obosit. Până m-am trezit înconjurat de gunoaie și de scrumul timpului pierdut.
Am realizat că viața asta pe care o trăiesc, nici măcar nu o trăiesc pentru mine ci pentru ce mă înconjoară, ce-mi stă în cale;  pentru ce-mi dă de lucru și n-are mare folos.
Mă refer atât la obiecte cât și la oameni.

Uite, gândește-te la întreținerea fiecărui produs pe care-l deți, la hainele care nu le-ai purtat de ani de zile, albumele de poze pe care nu le-ai mai răsfoit, casetele, discurile și cărțile ce-ți stau în praf … Toate îți ocupă spațiul personal, toate îți aduc praf și greutate în viață… Haos! Și pentru ce? Dacă tot nu le folosești? Dacă tot stau acolo degeaba; de ce să le păstrezi când le poți recicla? Când le poți dona cuiva care chiar ar folosi mai-știu-eu-ce-telecomandă-universală-cumpărată-la-un-preț-bombă-cândva-în-Selgros, știi tu, chestia aia pe care probabil ai și uitat că o deți! Sau tricoul pe care l-ai dorit tot timpul și ți-ai promis că-l vei purta o vară întreagă. Și ghici ce? L-ai purtat o dată, poate de două ori și gata. Acum e hrană pentru molii!

Nu te-ai simțit niciodată, să zicem, încărcat? Parcă prea înconjurat de toate. Sufocat de lucrușoare și amintiri, de praf și mizerii?

Spune-mi te rog cum te-a simți într-o cameră goală proaspăt renovată? Un locșor simplu; atât de simplu încât parcă îți aduce liniște, pace și claritate. Parcă altfel de concentrezi. Parcă simți imediat că ai spațiu să respiri și să gândești, nu-i așa?  

Uite, povestea schimbării mele începe de la o simplă discuție cu un om pe care-l admir foarte mult. Îi vorbisem de cât de mult îmi place să împachetez; să-mi fac bagajul! Că ce fain e să-ți faci câte un outfit pentru fiecare zi, să mai ai și haine de rezervă … Povesteam toate astea în timp ce geanta de voiaj îmi jena umărul de greu ce era. Și nu m-am dus decât până la Oradea, pentru un nenorocit de weekend. 

Și, ei bine, tipul acesta mi-a spus verde în față că pierd foarte mult timp. Pierd o seară întreagă pentru a-mi face un nenorocit de bagaj, pentru a merge undeva pentru 2-3 zile, unde am să port mai mult ca sigur jumătate din tot ce mi-am propus. Și, colac peste pupăză, nimănui nu-i pasă cum sau cu ce mă îmbrac. Din contră! Poate par complicat, high maintenance și pretty much un aiurit ce-și pierde timpul pe chestii ce chiar nu contează.
Totuși eu mă gândeam la ideea de respect de sine. Adică mă respect pe mine deci te respect pe tine … Da știu, vorbește cel cu umărul sângeriu…

Și da domnule, așa este! Mi-a plantat acolo undeva un sâmbure; ce m-a făcut să realizez că îmi pierd timpul pe lucruri deloc importante. În loc să mă bucur de viață, să car acolo o mână de haine, lejer și fără griji, care să-mi formeze un brand personal, un smart-casual, ceva acolo. Nu. Car un ditamai hotdog (așa îmi place să le zic acelor genți de voiaj lunguiețe. Cele care le poți transporta și peste umăr) ce are un conținut care oricum nu mă bucură deoarece nu-se-potrivește-cu-împrejurimile. Don't even ask! 

Cam asta-i povestea. De atunci am început să-mi simplific viața. Cu hainele mai întâi pentru că acestea provocau cancer buzunarului cât și timpului meu.

Apoi a urmat simplificarea bucătăriei personale. Nu, n-am aruncat lingurițele și cuptorul cu microunde! Pur și simplu am notat pe o foaie de hârtie tot ce mănânc de obice într-o săptămână și am început să tai cele ce nu-mi ducea mai nimic bun în viață. Cum ar fi dulciurile!

Apoi a urmat simplificarea biroului; zona din camera în care îmi petrec cel mai mult timpul liber. Unde îmi scriu articolele și schițez viitoarele proiecte. N-am lăsat nimic altceva decât strictul necesar. Fără memorabilia și chestii ce trebuie-să-fie-pe-masă-pur-și-simplu-pentru-că-arată-bine. Nu. M-am dus pe ideea: Cu cât mai mult spațiu liber și organizat, cu atât mai mult spațiu pentru creativitate și spor; cu atât mai mulț conținut în viață!

Și știi ce? Chiar mă simt bine. Consider că minimalismul ăsta se pliază bine stilului meu. Și ca să închei minunea asta de articol dintr-un fulger, iată progresul meu ca minimalist până în prezent:

  • Mi-am redefinit stilul vestimentar. Fără printuri sau mai știu eu ce. Simple tricouri, bluze, what-so-ever negre sau albe. Poate un gri închis sau un cărămiziu. Cât despre pantaloni? Negri și skinny.

  • Mi-am eliminat nevoia de a cumpăra haine punându-mi o singură regulă: cumperi una, donezi două, amice!

  • De fiecare dată când șterg praful în cameră, simplic ceva, fie că e vorba de un raft, un sertar sau dulapul. Minim două-trei chestii trebuie să părăsească încăperea. 

  • Vreau să cumpăr ceva? Sigur, de ce nu?! Dar ce e este: moft sau necesitate?
    Dacă e moft atunci îl arunc într-o listă de așteptare și dacă peste 30 de zile încă îl mai vreau, îl cumpăr. Și dacă este necesitate. Sigur, dar alte două chestii vor părăsi apartamentul! 

  • Nu beau sucuri, nu mănânc pâine și produse a căror compoziții depășesc 5 ingrediente. Nu mănânc dulciuri decât în weekend.

  • Nu-mi petrec timpul alături de oameni care mă descurajează, care mă face să mă simt prost, ciudat sau nedorit. 

Și știi ce am reușit să îndeplinesc cu toate astea? Ha! Un cont de economii. Da! Și fără să vreau. Pur și simplu rămân cu bani neconsumați. Fără nici un pic de efort; se strâng acolo, bani frumoși, pe care îi investesc în experiență. Adică excursii, evenimente, sport și educație.

Și cred că-i de bine. Nu simt că mă limitează într-un anume fel. Din contră, simt că mă ajută să-mi găsesc fericirea.

Să nu crezi că strâng cureaua ci mai degrabă, minimalismul ăsta, mă învață, mă disciplinează sau, mai bine zis, mă face să înțeleg de ce am cu adevărat nevoie.

Poate cel mai important, mă ajută să respir în propria casă.

Și totuși, ce aș vrea ca tu să extragi de aici?

Ei bine, explorează! Caută în lumea asta mare și frumoasă stiluri care te avantajează pe tine.
Îți recomand și te provoc în același timp să te provoci pe tine însuți! Schimbâ-ți până și cele mai stabile obiceiuri din viață. Fii în continuă schimbare. Nu mai sta locului și învață ceva nou în fiecare zi! 

Cum zice și unul dintre minimaliștii pe care-i urmăresc - Be more with less sau Design the life you want to live, no more and no less.

Hai, fii tu însuți; trăiește!