Psihogângureala #12 | Ianuarie sub microscop

Unul dintre obiceiurile propuse pentru acest an este (în loc să-mi fac de lucru la sfârșitul anului și să scriu un ditamai articol) este să pun sub microscop fiecare lună încheiată. Astfel văd clar fiecare lună efectiv ce plusuri și minusuri mi-a adus. Adică cum a decurs, ce am făcut, ce am descoperit și ce aș fi putut să mai fac. 

Sună bine, așa-i? Eu zic că e un soi de next level privind analiza celor făcute și nefăcute. Precum o afacere, lună de lună, tragi linie și vezi cu ce ai rămas. 

Ianuarie a fost o lună liniștită pentru mine. Mai ales din punct de vedere creativ. Am luat o pauză de la scris. Mă rog, n-a fost ea chiar pauza pe care o visam. Am scris de m-am silit pentru facultate. 

Știi, acum când sunt între muncă, pasiuni și studii, am omis anumite deadline-uri și am fost nevoit să concep câteva eseuri (detest cuvântul "referat". Îmi sună mizerabil, ieftin) de pe o zi pe alta. Și mi-au păpat tot creative juice-ul. Să nu mai vorbesc de răsfoitul hârțogoraielor pentru fiecare curs în parte. E foarte nasol când te împarți între școală și lucru. Atâția termeni de care n-ai auzit; fel și fel de minuni ce necesitau mai multă atenție, mai multă documentare ... Nu, ianuarie n-a fost deloc o lună creativă pentru mine! 

I

I

O lună de studiu și totuși, o lună de relaxare. A fost luna în care mi-am permis mai mult "screen time". Am răsfoit catalog-ul de la Netflix și am descoperit serialele "Under the Dome" (doar primul sezon, dragilor. Doar primul. Restul e - cum să-ți zic eu ție? - o cutie șmecheră de la Apple umplută cu balegă de vacă!), "Grace and Frankie" ( o plăcere de serial! Creat de Marta Kauffman, cea care a făcut și FRIENDS. Un serial light ce te ține warm și fuzzy) și "Unbreakable Kimmy Schmidt" (un serial fresh și goofy. Face stresul să dispară. Îmi aduce aminte de Suburgatory însă e cu mult, mult mai fain!)

Deci Netflix. Hai că m-ați întrebat o grămadă dacă merită ori ba serviciul. Adevărul este că - dacă e să vorbim despre un serviciu de streaming legal (lasă tu Popcorn Time) - are o ofertă destul de slăbuță. Eu fiind un binger (cel ce o dată prins de un serial nu se mai lasă până nu-l devorează tot) am ajuns într-un punct în care n-am mai avut absolut nimic interesant la ce să mă it. Ceea ce poate fi și un lucru bun.

Are mult conținut de tip "umplutură". Ieftinături. 

Eu fiind pretențios când e vorba de timp și de statul degeaba în fața unui ecran (dacă tot suntem stresați și lipsiți de chef, apoi să ne delectăm cu quality entertainment, nu?) nu mă uit la nimic ce n-are cât de cât o notă bună pe IMDB.com. Și puține chestii bune, conform standardului personal, sunt disponibile pe Netflix. Și nimic din cele pe care le-aș vedea "on and on" nu sunt disponibile. Nu tu Shrek 2, The Devil Wears Prada și - Jiminy Crickets! - nu tu Burlesque!? Ugh...

Și totuși merită. Comparativ cu HBO GO și DIGI Play oferă mult mai mult. De fapt, oferă mai mult - din punct de vedere calitativ - decât orice din ceea ce oferă cablul TV românesc în prezent. Și frate, nu tu reclame, program TV, nu tu emisiuni cretine și știri "senzaționale". On demand. Văd ce vreau și când vreau. 

Dacă părinții mei ar știi mai bine engleza, aș tăia cablul TV și aș rămâne exclusiv pe Netflix. 

Și dacă ai și un Chromecast (which by the way, e o investiție dumnezeiască pentru televizorul tău - look it up!) ești un domnitor al binge-ului. Ești un zeu pe pământ! 

Dar Ianuarie n-a fost doar Netflix and... Ugh! Trebuie neapărat să găsesc pe cineva ca să folosesc odată așa cum trebuie expresia aia!  "Netflix and chill" - când inviți pe cineva la tine «cică să vă uitați la ceva» când de fapt e vorba despre a face sex. What? What? What?! Da, între timp ce, meticulos, rulează un episod din vestitul "House of Cards". Că tot e una dintre cele mai populare producții ale serviciilor on-demand/streaming. 

Cum ziceam, Ianuarie n-a fost doar dedicată studiului și serialelor. Mi-am redescoperit consola Wii! 

Acum am duzine de jocuri retro gen Dr. Mario, Super Mario World, Tetris, Battle City și alte cele ce găseai pe consolele acela de demult cu casete galbene. Pe vremea când eram pici! 

Într-o sâmbătă mi-am făcut de lucru (în loc să-mi învăț pentru examene. Cine are timp de așa ceva?) deblocând Wii-ul și instalând câteva emulatoare (progrămele magice care pot rula jocurile vechilor console Nintendo, Super Nintendo, Playstation și chiar și Gameboy) mișto. 

Am considerat că ar trebui să mă joc mai mult; să mă distrez mai mult. Astfel voi atinge noi culmi ale creativității. 

Cică e important să nu uiți  de piciul din tine, să nu uiți să te distrezi așa cum o făceai pe vremea când scobitul în nas era unicul tău job. Așa zice Lifehack cel puțin! Așa că da, cam asta ar fi highlight-ul principal al lunii - resuscitarea lui Norbiți aka. game time!

Oh, ți-am spus că mi-a pocnit cureaua de la Fitbit Surge (ceasul fitness)? 

Da, se pare că un astfel de ceas se uzează într-un an (utilizat în condiții urâte, desigur - alergări între 40-50km pe săptămână, antrenamente Insane Workout. Chiar nu m-am mirat c-a pocnit nenorocitul!). Bine că a fost în garanție și mă număr printre cei ce nu și-au pierdut speranța în umanitate; i-am făcut o poză și am trimis-o celor de la Fitbit. Aceștia au luat imediat legătura cu mine și, în 3-4 zile lucrătoare, mi-au trimis un Fitbit Surge nou nouț. Plus, m-au lăsat să-l păstrez pe cel vechi! Astfel, băieții nu doar că m-au câștigat pe veci, au mai făcut și un alt suflet fericit  - pe Călin! Devenind posesorul vechiului Surge care, cu excepția acelei mici pocnituri, merge absolut perfect. Și cum Dl. Lazăr e un inginer în devenire și un om "nu-foarte-activ" (ca să nu-i supărăm ego-ul) sunt convins că va avea o experiență plăcută și o relație de lungă durată cu ceasul respectiv. 

Thank you, Fitbit. You're the best!

Oh, n-am vorbit de cărți!
Ei bine, nici n-a început bine anul și am și dat un raid pe libris.ro. Mi-am luat ambele volume "Sub Dom" ale lui Stephen King + câteva cărți de psihologie pe care să le răsfoiesc înainte de sesiune. 

Vorbisem mai sus de serialul "Under the Dome". Ei bine, din cartea lui King e inspirată. Bine, lucrurile de abia se aseamănă între carte și serial. Show-ul e mic copil pe lângă carte. Și uite așa mi-am redescoperit apetitul pentru thrillerele sângerii și nițel comerciale ale lui Stephen King. 

Cam atât. Cam atât pentru Ianuarie.

A fost o lună dedicată arderii grăsimilor acumulate în urma sărbătorilor, a redisciplinării privind mâncatul dulciurilor și a pierderii timpului pe rețelele de socializare. O lună Zen; lipsită de organizări, de articole și altele cu care de regulă îmi umplu agenda. O lună altfel în care mi-am lăsat mintea să respire, să se reîncarce și să se redescopere. O lună de bun gust. 

Tu? Cum a fost Ianuarie cu tine? V-ați înțeles bine?