În afara dulapului cu Lucian Bosînceanu

De ce în afara dulapului? Ei bine, anul trecut am scris o serie de articole numită “obsesiile săptămânii cu …” unde am avut plăcerea de a intervieva o sumedenie de omuleți cu diferite obiceiuri și interese.

Avea la bază articole ce livrau esențe ale unei vieți de succes. În sensul că primeai o bucățică din mintea cuiva, din felul în care gândeşte, cum se cultivă și ce fel de preocupări zilnice are. Pentru că, zic eu, succesul  se măsoară în obiceiuri zilnice, în obsesii care te ambiționează să creezi.

Acelea au fost articolele care m-au făcut cel mai popular blogger arădean al anului 2014. Și dacă tot am ajuns acolo, am zis hai să coc ceva mai altfel, ceva mai obraznic, permanent, pe față și de ce nu, că tot e la modă, fără filtre.

Și uite așa, în timp ce ascultam podcast-ul keeping secrets de la TED Radio Hour, mi-a venit în minte -  în afara dulapului - articolul care să arunce totul de pe masă, care să-ți arate lucrurile așa cum sunt, cu bune și rele.

Ha! Și tu care gândeai că voi scrie despre orientarea sexuală a colegilor mei! Ei bine, vorbim despre orientare; o orientarea în viață!

Să vedem ce anume definește un om. Un eșec oare? O pasiune? Un mentor? Cine este omul, cum se formează aceasta și care-i formula sa de succes? Ce vrea până la urmă și unde se îndreaptă? Toate întrebările la care vreau să le găsim răspuns. Ca tu să ai un dulap plin de manuale, de sfaturi și de fel și fel de scurtături!  

Asta pentru că vreau articole care să motiveze, care să ambiționeze și oarecum să activeze cititorul! Vreau să se miște, să exploreze şi să experimenteze! Ca să prindă ambiţia de a-şi urma visurile. Că doar asta-i viața, nu-i așa?! Să faci, să iubești și să inovezi. Hai că ştiu că se poate!  

Și cred că Lucian e un foarte bun exemplu la ceea ce-mi doresc de la această nouă serie de articole și totodată, primă ediție a așa-zisei În afara dulapului. De ce Lucian?

Că nu e sportivul de care ne tot lovim. Din contră, m-a făcut să văd sportivii cu totul și cu totul alte filtre!

Cum îi vedeam înainte? Poi de ce merg majoritatea băieților în liceele cu program sportiv? Exact. Ca să scape de școală. Nu voi intra în amănunte pentru că îți spun sincer, greșesc. Greșesc amarnic. Asta pentru că sportivii sunt incredibili de ambițioși. Arde flacăra vieții în ei! Au mintea limpede și știu ce vor. Și chiar dacă de multe ori nu dețin cunoștințele necesare pentru a rezolva o oarecare problemă dar au curajul necesar de a încerca și tot încerca până dau de capăt!

Lucian însă are câte un pic din ambele lumi, un corp dar și o minte de invidiat!

Povestea începe cu un sport de performanță, și anume, luptele greco-romane. Omulețul nostru realizează că viață frumoasă nu se prea face din asta, deci, din dorința de a fi cel puțin stabil financiar schimbă macazul spre studii economice.

Și face pact cu cifrele absolvind atât liceul, facultatea cât și masterul în jurul lor. Sportul nu l-a lăsat! Microbul îi juca bine inima și pentru a-și calma nevoia de mișcare, mergea la sală. și de multe ori cu rol de ai sfătui pe cei din jur. Asta până când un prieten inspirat de-al lui i-a spus că ar fi cazul să organizeze ceva oficial. Că tot își petrece timpul liber în sală și că tot îi ajută pe ceilalți, de ce să nu o facă la un alt nivel? Zis şi făcut.

Uite așa a aparut Insane Workout, un antrenament bazat pe scoaterea ta din zona de confort. Un antrenament adresat celor ce vor să se cunoască până la ultima picătură de sudoare, să transpire curaj și să-și împingă limitele.

Și acum, hai să cotrobăim un pic în dulapul său!

Lucian e tipul ce se întreabă mai mereu ‘DE CE?’ Și știi de ce? :)

Asta pentru că, desigur, caută răspunsuri. Așa cum a început și cu Insane Workout. Inițial a fost doar o propunere a unui amic al său. L-a făcut pentru că a sunat bine, a sunat a provocare! Însă aceasta nu a venit cu un obiectiv anume. Până când s-a întrebat de ce face chestia asta!? O face doar pentru prieteni? De ce o face doar pentru ei? Pentru că se simte bine… Bun. De ce? Pentru că face pe ceilați să se simtă bine? Aha, ok. Și de ce îl bucură acest lucru? Pentru că îi place să ajute. Aaaa! Deci acesta e scopul lui în viață, în forma sa simplă, să ajute omul. Punct.

De ce e bine să te întrebi ‘de ce’ în viața de zi cu zi? Ca să-ți dai seama de ce faci lucrurile pe care le faci. Ce importanță le dai, cum le cântărești și ce motive ascund. Astfel îți poți optimiza agenda, știi ce ar trebui să schimbi și unde ar trebui să aprofundezi. Aşa te cunoști mai bine!

E ceea ce mănâncă, implicit arădeanul ce respectă producția locală.

Chiar așa. când ai consumat ultima oară un produs făcut în județ? Stai liniștit, nici eu. Eee, uite că lui Lucian îi pasă de industria locală și se delectează în cea mai mare parte a timpului cu lactate, cărnuri, ouă, fructe și legume produse chiar aici, la noi în judeţ!

În rest, e foarte atent la ceea ce mănâncă. Nu consumă dulciuri în timpul săptămânii, are 4 mese pe zi, fiecare formând câte un curcubeu pe farfurie - legume și carne albă. Apreciază iaurtul și fructele de culoare roșie. Spune el că sunt bune pentru inimă și circulația sângelui.

Și știi cum începe ziua lui? Cu două pahare de apă. Recomandă cu mare drag începerea zilei cu cel puțin un pahar mare de apă. Desigur, a nu se sări peste micul dejun! Și dacă poți să mai bei și două albuși de ouă, atunci numai bine. Sănătate curată!

E un voluntar ce-şi rezervă timp alături de copii, vârstnici şi persoane cu dizabilităţi.

Lucian îmi povesteşte cu multă pasiune câte informaţii vitale poţi extrage pentrecând timp alături de copii, de vârstnici şi persoane cu dizabilităţi. Şi hai să vedem de ce. Copiii, spune el, îţi oferă sinceritate, energie şi curaj. E mult spus curaj, având în vedere că aceştia nu cunosc frica. Ei trăiesc momentul. Nu le pasă de ce va urma, de posibilele consecinţe, de facturi sau mai ştiu eu ce. Copiii trăiesc, copiii sunt curioşi şi experimentează. Abilităţi care le pierdem sau le uităm o dată cu creşterea noastră. Ceea ce e rău. Foarte rău! Şi fiind în preajma unui copil, lucrând cu un copil, poţi redobândi acele abilităţi cândva uitate.

Cât despre vârstnicii noştri? Sunt la fel ca şi copiii, deşi trecuţi prin viaţă, cu tone de experienţă, pe lângă voie bună şi curaj, aceştia te pot sfătui, te pot învăţa una alta şi cel mai important, îţi arată cum să serveşti, cum să oferi celor din jurul tău fără să aştepţi ceva înapoi. Îţi arată importanţa de a fi bun, onest şi util oamenilor.

Iar oamenii cu dizabilităţi sunt adevăraţii eroi, oamenii care deşi din priviri par limitaţi în ale vieţii, îţi arată mulţumire, recunoştinţă, speranţă şi, cel mai important, posibilitatea imposibilului. De exemplu, taie-mi o mână sau un picior şi cel mai probabil am să renunţ la toate visurile mele. Vezi unul în scaun cu rotile şi ghici ce? Joacă basket! Ai văzut videoclipurile, sunt convins că ai şi cunoscut un astfel de erou. Apoi, dacă de la ei n-ai ce învăţa, n-ai de la nimeni!  

Şi noi, ăştia ce ne considerăm normali, ne plângem mai mereu, chit că nu ne lipseşte absolut nimic din cele vitale. Vorba aia! Când ai zis mersi picioarelor tale, mâinilor, ochilor, auzului sau gurii? Aşa mă gândeam şi eu. Noi credem că lucrurile acestea sunt chestii ce le are tot omul, că sunt de bază… Însă nu e chiar aşa. E chiar privilegiu; o bine-cuvântare. Deci mare grijă căci habar nu ai cât de bogat eşti de fapt!

Şi tocmai de aceea, Lucian al nostru îşi rezervă timp alături de aceşti omuleţi pentru a se încărca de energie, de experienţe şi, poate cel mai important, de recunoştinţă.

Cât despre importanţa oamenilor din jurul tău, Lucian sugerează restrângerea cercului!     

“Eşti suma celor cinci persoane cu care îţi petreci cel mai mult timpul” sau “Spune-mi cu cine te insoţeşti, ca sa-ti spun cine esti” sunt zicalele care ar trebui să le ai în traistă. Şi ştii de ce? Vezi vestitul DE CE cum ne tot sare în ajutor? Ei bine, pentru că anturajul te creşte, te inspiră şi te îţi formează obiceiuri, bune sau rele. Cu cât îţi petreci timpul alături de un om cu atât vă formaţi un mindset comun. Unul formează pe celălalt până la fixarea unui vârf comun.

Şi atunci scopul tău este să-ţi petreci timpul alături de prieteni cu 10x mai buni ca tine, să ai ce să creşti. Mă înţelegi?

Iar cât despre popularitate şi cercuri uriaşe de oameni, să ştii că te pierzi şi atunci când vei fi nevoit să tragi o linie vei realiza că ţi-ai pierdut timpul şi că de fapt n-ai format nu ştiu ce relaţii. Sunteţi simple cunoştinţe. Oameni ce se rezumă la un singur salut pe stradă.

N-ai cum să ţi pasul cu toată lumea şi ajungi pur şi simplu să fi prezent şi nimic mai mult.

Şi atunci, recomandarea lui Lucian şi chiar şi a mea este să ai grijă cu cine îţi împărtăşeşti timpul, implicit cu câţi. Gândeşte-te că acei maxim 5 care îţi intră în minte acum, în acest moment, sunt oamenii cu care ar trebui să-ţi petreci timpul cât mai mult.

Lucian meditează căte 15-20 minute pe zi, respectiv citeşte minim o carte pe lună.

Meditaţia este un lucru benefic omului, îţi goleşte mintea de gunoi, te linişteşte şi totodată te încarcă de energie. Plus e un lucru atât de uşor de practicat! Încearcă şi tu! N-ai nimic de pierdut. E un exerciţiu care te ajută să-ţi gestionezi gândurile. Acordă acolo un cinci minute de meditaţie pe zi şi o să vezi ce bine o să-ţi facă. Sunt o grămadă de tutoriale pe YouTube.

Iar legat de citit, să fim serioşi, e al naibii de benefic să citeşti măcar 20 de minute pe zi. Nu contează că citeşte ficţiune sau non-ficţiune, articole sau ştiri, important e să citeşti ceva ce să-ţi placă. Astfel înveţi, pui imaginaţia la contribuţie şi te resfeţi investind timp în tine şi în liniştea ta.

Nu contează timpul. Contează ceea ce faci.

Este o vorbă foarte bine spusă, mai ales dacă o şi înţelegi. Nu există că n-ai timp sau că eşti ocupat. O dată ce te prinzi că zici asta înseamnă că nu ţi-ai manageriat timpul cum trebuie. Ştiai că doar 20% din tot ceea ce facem este de fapt crema evoluţiei noastre personale şi profesionale? Da, restul de 80% este pur şi simplu timp pierdut. De aceea contează pe ce pui preţ, pe ce-ţi place să faci şi ce te bucură. Pune-te şi analizează agenda personală, vezi de ce n-ai timp şi elimină porcăriile ce nu-ţi aduc niciun beneficiu.

Nimic nu e întâmplător.

Chiar şi citirea acestui articol. Ai venit aici ca să înveţi ceva, ca să realizezi o chestie. Aşa cum te-ai gândit la o personă şi minute mai târziu te sună sau te întâlneşti cu ea pe stradă. Sau un străin de care te loveşti şi-ţi devine partener de viaţă, de afaceri sau cel mai bun prieten. Toate se leagă cumva. Fiecare omuleţ îşi are rolul său în viaţa ta. De aceea niciodată nu trebuie să te supere un om. Acesta şi-a făcut datoria, ţi-a livrat o lecţie de care ai avut nevoie pentru a merge mai departe.

Ştiu, nu sunt dovezi ştiinţifice însă din experenţa lui Lucian, şi doar a lui, sunt convins, chiar nimic nu e întâmplător.  

Şi încheiem această primă ediţie cu o ultimă minune din dulapul său. Lead by example.

Întotdeauna să te gândeşti că felul cum gândeşti, activităţile pe care le faci, practic tot ceea ce faci în viaţa de zi cu zi, formează un exemplu pentru cei din jurul tău. De aia ţi se tot spune să fii tu aşa cum eşti, să te accepţi aşa cum eşti şi să te mândreşti cu asta pentru că lumea are ce învăţa de la tine. Călătoria ta personală contează şi este combustibilul pentru călătoriile altor persoane.

Arată lumii viziunea ta, în ceea ce crezi, opiniile tale, şi nu te lăsa călcat de tăcerea unei societăţi. Fii liderul propriei tale fiinţe şi condu ca exemplu. Tu eşti un exemplu iar oamenii te vor urma conform paşilor însufleţiţi!

Vrei să-l cunoşti pe Lucian Bosînceanu în persoană? Fă primul pas şi caută-l pe facebook.com/insaneworkoutarad  

Oh, şi spune-mi dacă ţi-a plăcut articolul, dacă vrei schimbări şi, desigur, mai multe ediţii!