De ce o dăm în bară?

Primisem o întrebare zilele trecute legată de succes și cum poate fi acesta definit. Ei bine, succesul este inversul eșecului, nu-i așa? Adică n-ai cum să definești succesul dacă nu-i cunoști partenerul mai întâi; eșecul. De fapt, ca să te bucuri de viață trebuie mai întâi să te plângi de ea, nu-i așa? Ca să-ți pară bine, mai întâi trebuie să-ți pară și rău. Altfel n-ai deosebi binele de rău! Tocmai de aceea călătoria e mai importantă decât destinația. Pentru că acesta nu valorează nimic fără experiență; fără contopirea celor două extreme.

Și atunci, ca și o definiție a succesului, în loc de un articol despre succes și încercarea mea de a-l defini, am să răspund la întrebarea - De ce o dăm în bară?

Nu planificăm. 
Eu unul, sunt obsedat de planificări. Dacă nu știu ce am de făcut astăzi, săptămâna aceasta sau, mă rog, cât văd cu ochii, ei bine, nu sunt eu. Mă pierd! Trebuie să știu ce mă așteaptă, ce trebuie să fac și unde aș putea să mai împing o limită, să învăț o nouă chestie.
Normal că o dau în bară dacă nu știu ce am de făcut. E ca și cum aș alerga pe o stradă nemaipășită în toiul unei nopți!
Propun, planific și îndeplinesc ceea ce-mi propun pas cu pas.

Succesul este o destinație ce necesită planificări, zic eu.

Zărim vârful încă de sub cearceafuri. 
E atunci când te vezi terminând maratoane deși de abia dacă alergi 5 kilometri. Nu, nu. Nu e greșit ceea ce faci. Think big. Vizualizează-te acolo sus însă ca să ajungi acolo va trebui să urci niște trepte. Definirea acelor trepte sunt foarte importante; fiecare treaptă urcată însemnând câte o victorie. Azi alergi un kilometru, mâine cinci, apoi 10, 15, și așa mai departe. Vizualizează ceea ce-ți dorești, proiectează-te cât mai sus dar apoi despică treaba în pași micuți pe care să le îndeplinești ușor. Altfel te vei demotiva și într-un final vei renunța. 

Succesul acela pe care-l dorești tu este format dintr-o sumedenie de succese mai mici.

O luptă de multe ori preia întreaga vlagă a războiului. 
Se întâmplă să mai și pierdem în viață. Face parte din călătorie! Însă această pierdere privită altfel ar putea arăta ca parte a unui succes măreț.
Toate eșecurile noastre sunt experiențe ce duc spre dezvoltare; spre îmbunătățirea noastră. Adică toate duc spre succes! Și poate că te simți nasol când o muști dar asta este! Mergi ma departe. Că doar ești om și face parte din procesul tău de creștere.
Acela nu-i om care nu greșește!

Succesul, în opinia mea, apare de abia după cel puțin un eșec.

Suntem pesimiști. 
De ce băgăm mai mereu răul în față? E chiar așa de greu să privești partea plină a paharului? Să gândești pozitiv? Să zici că va fi bine și că vei reuși? Știi, e ca un mușchi ce necesită un pic de antrenament. Încearcă o vreme; filtreză!
Nu merită să ne consumăm energia și timpul pe fel și fel de posibilități. Doar tu pe tine te poți controla în lumea asta. Restul se schimbă dintr-un moment într-altul. Și orice ar fi, nu te privește! Nu contează atâta timp cât tu crezi că vei reuși, că va fi bine. Universul îți surâde!

Succesul depinde numai și numai de cum vezi tu lucrurile în jurul tău. Succesul tău poate fi eșecul altuia așa cum eșecul altuia poate fi succesul tău. Totul ține de perspectivă!

Ne este frică. 
Într-adevăr, pentru a-ți atinge limitele necesită curaj din partea ta, uneori poate  foarte mult curaj. Dar nu-i nimic! Cu pași mărunți acurajul se poate cultiva. 
Cred că frica este cea mai răspândită și netratată boală a umanității. Da, consider că frica este o boală. 
Ne este frică de necunoscut, ne este frică de eșec.... Poi și atunci, te intreb, de ce mai trăim? Curajul este ca un pașaport de care ai nevoie pentru a trece prin granițele diferitelor puncte ale vieții. Mai bine spun, medicamentul pentru a trăi cu adevărat sănătos! 
Te rog să nu-ți mai faci griji; să nu-ți mai faci scenarii. Planifică pas cu pas și ai încredere în ceea ce faci. Și dacă se întâmplă totuși să scârțâi pe undeva, schimbă traseul și învață din pașii anteriori.
Pășește cu curaj pentru că oricum, faci mai mult decât cel de lângă tine în momentul respectiv. Și, citește asta; ești victorios cel puțin în ochii unei păsări!

Succesul se ascunde de multe ori sub forma unui hop într-o prăpastie.
Sari!

Ne scuzăm.
"Of, n-am reușit, poi știi..." Nu. Aici e vina ta! N-ai acordat suficientă atenție. E eșecul din care trebuie să înveți odată că scuzele nu-ți aduc altceva decât regrete. Răspunsul clar că nu ești în stare să duci o treabă la bun sfârșit; și nicidecum spre succes!
Du-o până la capăt și vânează-ți succesul!

Îți ceri scuze pentru că ai succes în ceea ce faci? Nu. Succesul n-are scuze.

Nu ne pasă. 
Clar; dacă nu ne pasă să facem o chestie până bună la capăt, nu va ieși nimic plauzibil. Părerea mea, atunci când ceva se face pentru că trebuie (pentru că de ce nu?) mai bine să nu se facă! 
Lasă-mă să-ți explic în proncentaje: dacă faci ceva 100%, e OK. E normal! Poate mediocru. Nimic deosebit!
Dacă e ceva sub, oprește-te. Reprofilează-te. Bea un ceai, culcă-te și apucă-te când te simți în stare să faci ceva ca lumea. Iar dacă e ceva la 120%; ei bine, cu fiecare strop de sudoare te apropii de succes. E pur și simplu inevitabil!

Succesul se afla chiar în afara zonei de confort, imediat cum ai ieșit din propria bulă. Te asigur de asta!

Renunțăm. 
Și asta mă doare cel mai mult, când văd oameni care renunță la visurile lor datorită unor limitări impuse; la prima răscruce! 
Nu trebuie să renunțăm niciodată, indiferent de nivelul de dificultate atins.
Se întâmplă ca de multe ori pur și simplu nu vedem rezolvarea problemei. Ne plângem, ne enervăm, ne tot scuzăm și ne facem fel și fel de scenarii. Uite, am o chestie pe care mi-o tot spun atunci când simt că se îngreunează lucrurile, mi-a spus-o o prietenă de a mea atunci când mai toate limitele mele îmi erau atinse: "Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce!" Nu știu, când îmi rostesc chestia asta, oarecum îmi oferă push-ul necesar pentru a continua; pentru a nu renunța! Asta pentru că universul nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce. Deci și prin urmare renunți fără absolut niciun motiv.
It's on you, buddy!

Noi doi nu renunțăm niciodată. (punct!)