Martie sub microscop | Psihogângureala #16

Ascultă-mă, ideea asta cu punerea fiecărei luni sub microscop e una dintre cele mai bune idee pe care le-am avut până în prezent. Nu știu exact unde mă va duce, ce anume voi face cu ea sau cu ce mă va ajuta exact dar hey, mă ajută.
Cred că mă ajutăm să-mi dau seama dacă sunt pe drumul cel bun sau nu. Să văd dacă-mi pierd timpul și, poate cel mai important, dacă evoluez sau nu. 

Luna Martie a fost o lună injectată cu activități sportive, tricouri și prosoape ude, însă, săracă din punct de vedere educațional.
Nu am fost mai de loc la facultate, lucru ce mi-a dat de gândit. Oare a fost o greșeală să mă înrolez într-o nouă facultate? Și aici am să vreau să aprofundez un pic. Dar până atunci, un alt highlight al lunii Martie, și poate cel mai important highlight al vieții mele (până în prezent cel puțin) - OK, două highlight-uri! - au fost: unu - să fac Insane Workout pe scena convenției sportive din Arad, alături de Lucian Bosînceanu și colegii, iar, doi - desigur, să iau viza pentru America. Și oh, demn de menționat, am primit o diplomă de excelență din partea ta și a celorlalți cititori, pentru al doilea an consecutiv, cu titlul de "cel mai popular blogger". Un lucru frumos pentru care îți mulțumesc și-ți sunt recunoscător.

Bun, hai să revenim la facultate. Uite, am să fiu cât se poate de sincer cu tine; sunt dezamăgit și chiar demotivat. 
Nu am să vorbesc de instituție, profesori, materii și alte cele ci pur și simplu de experiența și esența în sine.
Anul trecut am zis că mă scriu la o nouă facultate pentru a-mi bloca câteva ore de studiu în agendă și pentru a intra în contact cu oamenii dornici de dezvoltare (oameni tineri cu o energie aparte, entuziasmați, curioși și minți altfel). Să mai jonglez și eu cu una alta și să mă motivez să citesc mai mult și mă dezvolt în alte domenii. Mai ales în psihologie. Ei bine, soarta a făcut să prind mult prea puține chestii faine și mult prea multe chestii care, din punctul meu de vedere, nu ar avea ce să caute într-un mediu de învățare.

Am descoperit potențiali mentori (slavă cerului!) dar și - pentru că n-am altfel cum să-i împachetez - ticăloși ai educației. Oamenii care întârzie, oameni care-ți dictează de pe foi, care te pun să citești de pe prezentări; Oameni care nu au interesul de a-ți preda o materie cu drag, în a te face să te îndrăgostești de material lor sau, cel puțin, de a te face să înțelegi materia lor. Oameni care pur și simplu li s-au aruncat niște cursuri în brațe, cursuri pentru care sunt plătiți să livreze; să le arunce în mintea studentului precum poștașii ziarele la ușa abonatului.
Într-adevăr, sunt și profesori de care ți-e mai mare dragul să-i asculți, oameni care livrează cu sufletul, care le pasă de timpul și prezența lor și dau tot ce pot, așa cum știu mai bine. 

Sincer, nu știu dacă să continui această facultate sau să renunț la ea și să investesc banii respectivi altundeva. Adică, să fim serioși, universitatea nu e nimic altceva decât o afacere; un serviciu dedicat dezvoltării tale. Precum un abonament de telefonie mobilă, Netflix sau Google Play Music. Și ce faci cu un serviciu care nu dă roade? Care nu te mulțumește? Care-i slab și efectiv nu-ți prestează cele pentru care ai plătit? Ce faci? Poi, îl anulezi, îl tai, îl schimbi cu altceva mai bun și gata! Că, din nou, să fim serioși, o bucată de hârtie nu valorează 6000+ lei și chiar nu cred că ai de gând să întreții oameni care nu cred în ceea ce predau.

Știi, inițial mă gândeam că fac această facultate pentru a prinde din nou oportunitatea de a studia în străinătate, și ghici ce, scriu acest material în ultima zi în care se mai poate depune dosarul pentru bursele Erasmus. Dar uite, am realizat că a relua o experiență deja trăită nu mi-ar aduce prea multe beneficii pentru planurile mele de viitor și drumul meu în viață, prin urmare această facultate e mai de grabă un club la care cotizez și la care mai apar din când în când pentru a schimba o vorbă două și a auzi păreri care mai de care. Și n-aș vrea să fiu persona care spune "că dacă tot am început o treabă, apoi să o duc la capăt". Câcat! E vorba de o sumă frumușică de bani, de 3 ani din viața mea, de o mână de timp ce poate fi utilizat cu totul și cu totul altfel. Și totuși. Totuși sunt câteva persoane care merită, câteva opinii care mi-au strâns câteva șuruburi, care, să zicem că au făcut ca investiția să merite până în prezent. Motivul pentru care îmi vine să continui, să am răbdare și să mai ard o șansă. Și nu, nu sunt adeptul "dacă vrei să înveți, înveți oriunde". Alt câcat. Sunt servicii. Servicii pentru care plătești, fie tu sau statul. Iar pe baza investiției, aceștia, angajații, trebuie să livreze, să te îndrume și să ajute la modelarea ta. Și da, cu pasiune, nu cu nepăsare, ego și cârpeală. 

În fine, hai să revenim la altele mai fericite. Într-adevăr, au fost 3 highlight-uri frumoase în luna Martie. Diploma drăgălașă care dă o oarecare culoare blogului și e, cum să-ți zic, un handshake virtual între mine și fiecare cititor în parte. Mă bucură și sper primesc din ce în ce mai multe în viitorul apropiat.
Scriu, odată pentru că îmi place, mă eliberează de gânduri, idei și gălăgie; mă duce către un Zen aparte. Dar, și cu cea mai mare sinceritate îți spun asta, scriu pentru că sper. Mai mult decât sper de fapt, cred. Cred! Cred că o parte, oricât de mică ar fie ea, din rândurile mele te ajută, te eliberează și pe tine oarecum. te umple de idei, de energie și motivația care ulterior te duce către un Zen al tău, similar cu al meu. Ceea ce, în lumea asta mare și frumoasă, ne face într-un fel special conectați. 

Highlight-ul cu numărul doi, că tot a făcut doi ani nu demult, este subliniat de acele 30 de minute de demonstrație a antrenamentului Insane Workout livrat de antrenorul Lucian Bosînceanu și de mine și alți trei colegi de-ai noștri.
Știi ce a însemnat chestia asta pentru mine? În primul rând un boost la încrederea în sine și, în al doilea rând, o validare. O nouă treaptă urcată pe scara pasiunii mele în ale sportului. A fost un feeling excelent și îmi doresc, sincer, să mă umplu de cât mai multe activități sportive! 

Bună dimineața! Iată că a venit momentul să vă prezentăm clipul oficial al primei ediții a Convenției de Fitness Arad, realizat de Macovei Pavel Videographer ! Atmosferă extraordinară, multă mișcare, energie pozitivă. Cam așa putem descrie ziua de 26 Martie. Vă mulțumim că ați fost alături de noi și abia așteptăm să ne revedem la următoarea ediție! #ConventiadeFitnessArad

Posted by Conventie Fitness Arad on Monday, April 4, 2016

Cât despre highlight-ul 3, despre faptul că am luat viza pentru America, care pentru mine este unul dintre cele mai frumoase cadouri primite de la univers; faptul că am drumul gata pavat pentru New York... Uhm, feeling-ul este absolut extraordinar. Atât de extraordinar încât mi-a trebuit o săptămână să-mi revin din amorțeală. Găsești întreaga poveste aici. Iar dacă m-ai urmărit pe Facebook, ai văzut că ziua respectivă a fost cu mult mai explozivă și uite, sper ca în următoarele zile să-ți scriu mai multe despre drumul spre București și înapoi, cu toate experiențele demn de menționate pe care le-am trăit. Unele chiar foarte haioase! Dar mai târziu un pic. Știi tu, precum HBO, în curând. 

Și acum cât stau și rumeg un măr realizez că nu ți-am menționat de proiectele pe care le-am demarat în Martie. Ei bine, a revenit #fărăfiltru, unul dintre cele mai apreciate proiecte arădene, organizat de Mihaela Livia Popa, Alice-Catrinel Pușcașu, Alina Hadded, Lucian, Bosînceanu, Paul Micșa și eu, ăsta cu blogu'. Iar, pe lângă faptul că am revenit cu o echipă extraordinară, am revenit cu scopul de a sparge gheața, de a împinge limite și a duce orașului nostru experiențe care nu doar să te cutremure nițel ci să te schimbe pe bune - în bine, zic eu - și o dată pentru totdeauna. 
Prima ediție a avut loc pe 16 Martie, cu sală plină, pe tema toleranței și cu vorbitori ca Alina Hadded, Paul Micșa și Alice-Catrinel Pușcașu. 

Oh, și apropo, înainte de a merge mai departe, pe 13 Aprilie organizăm următoarea ediție. De data aceasta vom vorbi cu și despre cuplurile altfel alături de Lucian Bosînceanu, Mihaela Livia Popa și Gabriel-Ioan Vladu. 

Mai departe; am dat startul la alte două proiecte, pentru că omul, dacă vrea, întotdeauna își poate face timp epentru a mai face câte o chestie. Ei bine, am reușit să mai fac două. Vorba aia: "Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce!"
Prima se numește "Linii de cod" și e o întâlnire săptămânală destinată noii generații de bloggeri; o întâlnire în cadrul căreia ajut cititori ca tine la clădirea propriilor lor bloguri. Iar a doua chestie se numește #laboabe, un pre-eveniment #fărăfiltru organizat într-un pub, cu bere și jocuri de societate, alături de foștii sau viitorii vorbitori #fărăfiltru cu scopul de forma prietenii între participanți, vorbitori și organizatori; de a a sparge gheața, frate! Atât între noi cât și între... Noi! :) Și desigur, de a ajuta la o mai bună livrare a experienței #fărăfiltru. 

Și cam atât.
Cam asta a însemnat luna Martie pentru mine. Și acum, și acum, și acum ... Că tot îți place cum încep propozițiile cu "și" și desigur, statistica, hai să vedem în mare ce a însemnat, nu, ce a fost Martie în numere:

1 carte citită;
1 emisiune radio;
5 evenimente organizate;
8 articole publicate;
26 de antrenamente efectuate;
145 km alergați;
274 etaje urcate;
111000 de calorii arse;
531000 de pași făcuți;

Ce zici, a fost bine? Eu zic că da. Dar luna ta? Cum a fost Martie cu tine? 

Oh, și fii blând. Dacă ți-a plăcut articolul, Împărtășește-l te rog pe Facebook sau oriunde activezi tu. Să afle și prietenii tăi. Că doar sharing is caring!