Psihogângureala #7 | Un moment de recunoștință

Astăzi, pe partea cealaltă a globului, se sărbătorește Ziua Recunoștinței, o zi de sărbătoare pe care o îndrăgesc tare mult. O sărbătoare care nu am preluat-o precum ziua îndrăgostiților sau Halloween pentru că, probabil, nu are nicio valoare comercială. Chit că după Ziua Recunoștinței vine acel vestit și mult iubit Black Friday pe care-l tot sărbătorim în România de săptămâna trecută încoace.  Dar punând deoaparte valoare sa istorică; a acestei zile a recunoștinței, îmi place tare mult semnificația ei; frumusețea ei. 
Desigur, ar trebui să fim  recunoscători zi de zi pentru ceea ce avem fiecare; pentru sănătate, familie și prietenii noștri. Însă uite, alții au o zi specifică; a 4-a zi de Joi a lunii Noiembrie. O zi în care familia, prietenii; cei dragi, se adună la o masă. O masă de pe care nu lipsesc piureul de cartofi și vestitul curcan (aviz fanilor FRIENDS). Și punând bunătățurile de-o parte, pentru că nu acesta este cel mai important factor al zilei, știi, apare întrebarea aceea: pentru ce ești TU recunoscător? Fie acum, anul acesta sau per total? CUI îi ești recunoscător? Lui Dumnezeu, mamei, celor mai buni prieteni, bunicii (prietenii știu de ce),  iubitei, soției ... Și lista continuă. CUI și DE CE? 

Ieri (25 Noiembrie), în cadrul evenimentului #fărăfiltru, am avut plăcerea de a livra un mic discurs privind recunoștința. Am făcut un exercițiu! Am rugat participanții să se gândească la o persoană importantă din viața lor, după care i-am rugat să noteze pe o foaie de hârtie, atât cât le permite sufletul, câteva cuvinte privind persoanele respective; de ce sunt atât de importante? Și apoi ghici ce am făcut? Desigur, i-am întrebat dacă sunt pregătiți pentru pasul următor; dacă vor să iasă din zona de confort. Mi-au răspuns pozitiv, deci și prin urmare am pus pe fiecare să-și sune persoana importantă pentru a le spune cele scrise pe hârtiuță. 

N-am cuvinte; crede-mă. Au fost momente care nu le voi uita prea curând. Mă bucur tare mult că am fost acolo, că am făcut acest exercițiu și participanții au avut încredere în mine. 
Momente magice, îți spun! 

Astăzi am să dedic acest articol ție, cititorule, pentru că îmi ești alături de atâta timp și pentru că mă susți cu fiecare articol pe care-l public. 
Îți mulțumesc enorm că-mi ești alături și sper să nu te dezamăgesc niciodată. De asemenea, vreau să le mulțumesc părinților mei pentru că, la fel ca și tine, îmi sunt alături mereu, mă iubesc și, poate cel mai important, mă regăsesc ca și copil, ca nemuritor - un atotputernic! - de fiecare dată când îi privesc. 
Îi iubesc foarte mult, să știi. Și dacă aș fi într-un univers paralel în care mi s-ar permite să-mi clădesc părinții, i-aș face exact așa cum îi am acum. Tu când le-ai spus părinților tăi «vă iubesc» ultima dată? Ia pune mâna pe telefon și sună-i! :)

Desigur, am să-i mulțumesc bunicii mele din nou și din nou pentru tot ceea ce a făcut și face pentru mine, pentru toate Duminicile minunate pe care le pregătește - cu atâta drag! - familiei. 
Sunt atâtea de învățat de la ea. Are atâta iubire de oferit, și iartă tot cu atâta ușurință! Nu știu. Simt că s-ar duce până iad și înapoi numai ca să te vadă mulțumit. 
Sper sincer să-mi fie alături ani și ani! Cu siguranță e un dumnezeu printre pământeni.  

Cum să nu-l menționez pe bunul meu cel-mai-bun prieten, Călin Lazăr, omul care mă știe până-n pânzele albe! Un om absolut fantastic de care sunt foarte mândru și de-a dreptul onorat să-l am aproape. Să nu mai vorbesc de echipa #fărăfiltru; Mihaela Popa, Florina Rădulescu, Patricia Sas și Lucian Bosînceanu, oameni în fața căror, sincer îți spun, mă închin, pe bune! Sunt oameni minunați și este o onoare să fac parte din călătoriilelor. Vă iubesc din toată inima! 

Adrian Pica! Omule, nici nu știu dacă îmi pare rău că ai plecat din Arad sau îmi pare bine că ești în Cluj și te dezvolți mai departe. În orice caz, ai lăsat o amprentă în viața mea și îți sunt recunoscător pentru asta zi de zi. Ești un om minunat! 

Michael Baldwin time! Bunul meu prieten de peste ocean, acest articol și inclusiv exercițiu de ieri vin din partea ta, să știi. Ești o sursă de inspirație pentru mine și mă bucur tare mult că te-am cunoscut. Nu-ți scriu în engleză pentru că știu că te descurci foarte bine cu traducătorii tăi (wink!); plus, n-aș vrea să stric formatul acestui articol. Dar hey, mulțumesc pentru toate uneltele frumoase pe care mi le-ai trimis de-a lungul anului, pentru sfaturile primite și - OMG! - pentru că ai avut curajul de a petrece concediul de vară cu mine la Greci! Nici astăzi nu-mi vine să cred cum ai hotărât să te urci într-un avion, pur și simplu, să-ți petreci vacanța cu un străin pe care l-ai cunoscut într-un concurs de alergare de pe Fitbit. Ha! What times we're living! 

Și ca să închei materialul; dragilor, vă mulțumesc tuturor. 2015 este un an fantastic pentru mine; cu atâtea împliniri, cu atâția oameni noi și fantastici în viața mea. 
Nu știu, jur; vă iubesc pe toți! Și vă mulțumesc tuturor tare-tare mult. 
Nu am cum să vă înșir pe toți dar sunt convins că știți și simțiți prin vibrație acestui articol că ... Ei bine, îți mulțumesc ție, ție, ție cu siguranță, normal că și ție - ai crezut că te-am uitat? Niciodată! Mai ales ție!!! Te iubesc și-ți mulțumesc că-mi ești alături, că ai crezut și crezi în minte, că mă urmărești că mă iubești și tu la rândul tău.