Psihogângureala #6 | Reinventează-te; cu sau fără cafea!

Hmm, astăzi sunt într-o stare tare hazlie. O fi din cauza cafelei! 
Să știi că nu mă las nici cum de ea. Chiar nu pot descrie felul în care mă simt când beau lichidul acela căcăcios. Îmi place. Cred că e mai mult de atât. Cred că sunt dependent de ea. Cred că m-aș însura cu ea ... Uhm, nu. Stai așa... 
OK! Poi uite cum am să fac: am să iau mini-termosul ăsta minune și am să-l golesc, uite aici (imaginează-ți!), lângă cea mai apropiată plantă din curte. 
Bănuiesc că-i face bine cafeaua, nu-i așa? 
Cofeină. Rădăcini. Chestii... 
Dar dacă greșesc? Poate procesul meu de cum-să-i-zic-oare va ucide planta vecinei! Trebuie să mă documentez (cercetez chiar acum). 
OK, m-am liniștit, majoritatea site-urilor de specialitate (pff!) spun că e bine din când în când să stropești planta cu un pic de cafă. Și un pic a fost, ce-i drept! Deci n-am ucis pe nimeni!  
Ohh, uite aici ce chestie (imaginează-ți din nou!), unii spun că e bine să uzi și cu urină din când în când! 
Na, de acum știu ce voi face înainte de a pleca de la birou. Norocul plantelor că beau multă apă. Nu va fi mare diferență! 

Trecând la altele mai serioase, astăzi am două subiecte care se tot luptă printre gândurile mele. Unul e la cererea unei cititoare tare haioase; să scriu despre importanța părului de pe picioare, și de ce bărbatul NU ar trebui să se epileze niciodată (niciunde? Sau doar pe picioare?) ... Da, însă din păcate acest subiect pare aproape imposibil de dus la bun sfârșit în - wow! - mai puțin de 1800 de cuvinte ce ne-au mai rămas. 
Eu cred că necesită o serie întreagă de articole; probabil 4-6 episode. 
Adică, sunt atâtea și atâtea tipuri de picioare și păr ...  De asemenea, atâtea întrebări! Uhm uite, în cazul meu, având un tatuaj pe piciorul stâng; acolo ce fac? Nu rad zona respectivă? Adică oricum de abia mai crește pe acolo; dar ce fac? Vezi; doar problema aceasta necesită un articol special! Să nu mai vorbim de iubitorii de apă și de biciclete sau cei ce transpiră urât de tot ... Adică până unde se întinde această linie a masculinității? A masculinității?! Ohh dar stai așa; subiectul acesta cere cu totul și cu totul o altă atenție!  Oare asta era problema fetei? Lipsa părului pe picioare duce la o masculinitate scăzută? Sau e ceva legat de picioare de găină? Nu știu. Într-adevăr, e nasol, ca bărbat, să ai picioare de găină!  

Pare-se că nu sunt pregătit să vorbesc despre asta. Cred că necesit un dialog cu fătuca respectivă; poate ieșim la o cafea sau, mai bine spus, la un ceai! 

Uite, hai să vorbim despre ideea de reinventare!
Mai înainte am avut un client, șofer profesionist, care mi-a spus: "vezi, dacă aș scrie așa ca tine (tastam de nebun un contract de închiriere auto) probabil c-aș ajunge și eu lucrând într-un birou așa, ca ăsta". I-am răspuns imediat "Poi și ce vă reține?" Acesta mi-a spus "Eee!" urmat de un râs forțat. 
Băiatul n-avea nicio idee. Nu știa ce să-mi răspundă. Dar ce putea să-mi zică? Cine te formează în acest sens; să te oprești la un moment dat și să începi de la zero?  
Uite, hai să vorbim un pic despre asta; despre această așa zisă reinventare; că doar Industria muzicală o face (mai ales), cea cinematografică o face, mentorii tăi (pe care nu prea îi bagi în seamă) o fac, până și tu o faci, zi de zi, fără să-ți dai seama. 

La fiecare răsărit de soare te trezești cu o nouă versiune a ta, fie mai bună, fie mai proastă. It's on you, buddy! 
Știi tu, ca sistemele de operare de la Microsoft. Windows Vista, cineva? Nu? Hai, dau pe gratis! 
Informaticienii știu ce zic! :) 
 
Știi de ce mulți nu putem percepe atitudinea asta de «milenial» (așa zice internetul); de «gata! Mă apuc de altceva!» ? Pentru că majoritate suntem îndoctrinați de societate și mass-media să facem bani - să muncim mult și imediat! - și să ne cumpărăm chestii. Că doar o viață ideală înseamnă să ai un dulap plin de haine de firmă, un garaj cu mașini sport și o casă; o casă atât de mare încât ai putea caza cel puțin un sat în ea. 
Deci să muncim mult, să promovăm consumerismul și cam atât; că doar descoperirea călătoriei personale nu aduce profit unei societăți ... Acesteia nu-i trebuie gânditori ci muncitori; să facă bani și să consume bani! 
Și atunci mă întreb: a face un lucru de dragul banului, a mă dedica parțial unei chestii și a-mi trăi unica viață mai mereu nefericit și nemulțumit e un lucru bun? Adică așa mă iubesc pe mine, așa mă respect? 

În opinia mea, gândirea asta dependentă de bani construiește un zid (făcut din tot ce ți-ai putea închipui din punct de vedere material: țoale, mașini, elctronice; you name it!) ce oarecum ascunde acea viață îmbăiată în fericire, și te limitează la o viață sigură (deja trăită de atâția și atâția) și benefică societății; cât să nu plătească ea pentru existența ta.
Adică e un mare succes pentru societate, știi? Doamne ferește să-ți descoperi adevăratele pasiuni și plăceri ale viații ... Dar dacă nu le găsești? Dacă dai greș? Noi, restul, ce vom face cu tine? Te vom întreține? Pe bune?!
Nici vorbă; lucră tu mai bine în scârbă pentru bani mărunți, pentru mult timp (cât se poate de mult!) și pentru nimic altceva decât plastic.
Nu asta vrea societatea? Ce zici? Poi și atunci de ce nu promovăm educația, cărțile sau timpul liber destinat studiului personal; a cultivării? Pentru că nu produce bani. Din contră! Un om treaz, ca să zic așa, duce mai degrabă riscuri! Acela gândește, acela are alte nevoi! Sustenabile. Și din păcate lumea se teme de sustenabilitate. Pentru bani nu mai circulă!  

Un om echilibrat nu are nevoie de o grămadă de gunoaie pentru a-și umple un gol. Acela n-are goluri. Deci nu-l mai prosteștii cu reclame și promisiuni ieftine! 

Conștientizăm treaba asta? Și atunci cum devenim oameni, patroni ai propriei vieți? Cum ne putem reinventa și controla schimbările zilnice astfel încât toate să fie în favoarea poveștii ficăruia? Poi, în primul rând, ca o inițiere în *artele cunoașterii sinelui* (ahem!) trebuie înțeleasă următoarea frază: "Ești suma alegerilor pe care le faci".  Și știi foarte bine chestia asta! 

Totul începe cu tine. 

Bun; să zicem că sunt împotmolit pe undeva (mașină n-am, nici permis n-am, deci n-ai să mă crezi) ... OK, am căzut într-o gaură de canal (oh, fracturi!) ba nu; să zicem că am ajuns la un capăt de drum, da. #fărăfiltru s-a dovedit a fi o pierdere de vreme, mi-am supărat echipa, toată lumea mă detestă (inclusiv bunica!) și mi-am pierdut chiar și locul de muncă! Atât de rău am greșit! Sunt praf! Sunt un nimic. Sunt un mare ZERO! 
Ei bine,  accept situația, asta este! Așa că îndepărtez gunoiul de pe birou și, ca un ZERO ce sunt, încep de zero. 

Renunț la toate titlurile adunate de-a lungul timpului: nu mai sunt nici blogger, nici manager, nici mâncător de covrigi, nimic. Sunt o filă goală de hârtie. Și apoi, stimate ce-aș-dori-să-tastez-și-eu-așa-rapid-ca-tine, voi face următoarele:  
 
1. Mă adun. Trec prin revistă tot ceea ce știu despre mine (cel mai important lucru în domeniul self-help - să te cunoști pe tine. Totul începe de aici). Văd la ce sunt bun și ce mă face fericit. Să zicem că: scrisul, social media, meetup-uri și călătoriile.   

2. Caut mentori; oameni care trăiesc așa cum m-aș vedea pe mine trăind, făcând chestii ce mi-aș dori și eu să fac. Mentorii sunt de două feluri; direcți și indirecți. Poate fi vecinul pe care-l respecți și îl poți trage de mânecă sau pot fi o sumedenie de cărți, filme și alte materiale. James Altucher, un scriitor de pe medium.com, spune că un mentor valorează undeva între 200 și 500 de cărți citite. Deci tu știi ce tip de aventură preferi! Eu prefer cele cu oamenii. If you know what I mean!  
Și totuși, sunt undeve in the middle. Îmi place să am un om pe care să-l chinui și să-l urmăresc 24/7 dar îmi plac și cărțile. Altfel e când ai acces și la gândurile altora, din alte culturi, timpuri și alte cele. 

3. Conștientizez faptul că o schimbare necesită timp. Cum zice și James, ca să vezi roadele unei reinventări personale necesită nici mai puțin dar nici mai mult de cinci ani. Reinventare personală. Da, chiar am zis asta. De unde pisici le tot scot?! În fine. 
Acum probabil că te întrebi: Frate dar ce voi face în cinci ani? 
Îți spun ce aș face eu și James:
i. primul an e destinat cercetării *totului în general*. Citim tot ce apucăm în larga paletă de interese. Ne aruncăm dintr-un colț într-altul până ne găsim locul. Este anul în care acționăm pur și simplu. Pune mâna pe tot ce mișcă; știi tu, cum îți tot spunea unchiul acela libidinos! Era un sfat bun, într-o oarecare măsură, să știi!
La sfârșitul primului an vei știi cu ce anume rezonezi, în mare; unde anume îți bagi nasul și unde nu! 
ii. anul II dedicăm dezvoltării rețelei personale de oameni. Știind ce ne place, știm și cu cine trebuie să vorbim pentru a a ajunge acolo unde ne dorim. Adică e anul în care vei dori să ai în jurul tău oameni care au aceleași interese ca și tine ... Unde se presupune că veți ajunge să creșteți mai departe împreună; să produceți ceva. Cam asta produce de regulă un network bun. 
iii. anul cu numărul 3 este cel care te pune în business. Se presupune că poți produce bani cu informațiile și conexiunile dobândite. Desigur, nu atât cât să-ți câștigi existența, însă suficient cât să te încălzească noaptea!
iv.  În al patrulea an începi deja să faci bani frumoși dar nu destul cât să-i pui și deoparte. În acest an ești, în teorie, un expert în comunitatea în care activezi. Oamenii îți cer sfaturi; te caută, te vor în echipa lor ... Oportunitățile stau ca pe gard și agenda ți mai mereu plină.  
v. Cinci e anul în care stai cu mâinile în aer, asta pentru că pentru că ai echipe care să facă treaba pentru tine. Tu dezvolți pe alții mai departe și cercul tău, influența ta, se  mărește din ce în ce mai mult. Din nou, în teorie, e anul în care se produce bogăția. Decide tu ce înseamnă bogăția pentru tine! 

Nu crezi în cele de mai sus? Atunci fie am greșit eu și sunt degeaba, fie nu crezi și n-ai voința necesară; fapt pentru care te invit să recitești acest articol peste 2-3 ani. 

Ce vreau ca tu să extragi de aici? 

Aș putea pur și simplu să-ți spun că "niciodată nu este prea târziu", lucru ce o spune tot omul. Ba, din contră! E târziu; e seara-târziu, ce mama naibii! Dar mai bine târziu decât niciodată! Și hai să-ți zic: dacă te simți aiurea în pielea ta sau nelalocul tău, altfel decât cum ești chiar acum, în acest moment, atunci fă schimbarea. Cercetează, trage oameni de mănuțe, mâncă și pământul, dar fă; nu mai stai așa că poate mâine nu vei mai avea aceași șansă ... Și nu-mi spune că trebuie să te întreți, că trebuie să ai grijă de mama, de copilul sau că ai datorii; în 365 de zile într-un an tot îți găsești tu suficiente zile libere cât să-ți construiești un drum spre visurile tale. Dacă alții pot cu 3 job-uri, cu o sănătate vraiște, fără picioare, mâini sau alte cele, cu siguranță poți și tu. Voință. Asta-i tot ce ai nevoie! Cum o dezvolți? Iată prima misiune: află cum! 

Un mic bonus, că tot m-a fulgerat ideea: sănătatea ar trebui să fie pe primul plan în viața fiecăruia. Acele 30 de minute de mișcare minime pe zi, acele patru fructe minime necesare pe zi ... Acele 2-3 antrenamente de-mai-știu-eu-ce îți va prinde cu siguranță bine. Și e un foarte bun început! 

Începe cu tine. Începe acum.