De ce NU merit să fiu salvat

Articolul acesta a arătat complet diferit ieri comparativ cu cel ce urmează să-l scriu acum. Asta pentru că acum câteva momente l-am șters. Pur și simplu; CTRL+A+DEL și gata. De ce? 

Asta pentru că am fost la facultate. Nu. Nu e chiar atât de dramatic!
Am început o nouă facultate anul acesta; psihologia. Consider că-mi priește, mă face fericit și, cu siguranță, îmi va deschide cu totul și cu totul alte uși în viitorul apropiat. 
Anywho, am fost la facultate, la un curs unde a trebuit să pregătesc o parte din materie. O pătrime dintr-un capitol. Deci a trebuit (m-am oferit voluntar) să prezint acea parte în fața colegilor mei. Ceea ce mi se pare o metodă bună de a învăța și a preda cuiva. E altceva! Însă nu și atunci când pregătirea ta nu e una optimă.
Nu că am fost groaznic! Însă n-am fost eu. Și-ți spun și de ce! 
O bună parte din material; bine, fie! Toată partea din material am citit-o efectiv colegilor mei. Am stat pur și simplu, la catedră, și le-am citit ce am avut de pregătit. Am devenit tocmai profesorul acela pentru care  - sincer! - mergi degeaba la facultate. Profesorul nepregătit! Și ăsta-i și adevărul; nu am fost pregătit. Cea ce-i absurd pentru că am avut mai bine de zece zile să mă pregătesc!

Nu am să intru în detaliu; că n-am avut timp, că nu știu ce. Nu-i adevărat. Nu a fost o prioritate pentru mine. Sincer! Și ăsta-i motivul real la majoritatea problemelor noastre. Nu au fost prioritare pur și simplu. Am avut altceva mai bun de făcut. 

Dar vezi, putem să am un discurs minunat! Unul ambițios, de-a dreptul motivant pentru colegii! Dar nu, am livrat unul... Unul, na, acum știi și tu... Bleg.

A fost și n-a fost un eșec, să știi. Asta pentru că prin ceea ce am livrat am realizat practic ce lipsea la fața locului și ce lipsește de regulă la mine în momentul unei astfel de pregătiri. O chestie mică - foarte mică! - care face toată diferența! Și anume, testarea efectivă a discursului, a produsului pe care urmează să-l livrez. E foarte important. 
Într-adevăr, să citești cuiva ceva e nasol. 
E foarte nasol! 
Nu are niciun sens să continui. 
Pierzi conexiunea dintre tine și ascultătorii tăi! 
În fine; e o lecție prin care trebuie să treci, să simți că-ți ard urechile, ca să prinzi esenșa o dată pentru totdeauna. 

Și ce vreau eu ca  tu să extragi de aici? Ei bine, nu te lăsa bătut și nicidecum nu lua lucrurile în nume de rău. Mai ales când e vorba de o relație învățător-elev. Interesul acestuia este tocmai de a te învăța, tocmai de a te scoate din zona de confort (așa sper!), de a te șoca un pic cât să activeze unele chestii în tine. Știi? Caută excelența din tine; remarcabilitatea! Un profesor bun, cel puțin. Așa că fă bine și vezi întreaga activitate așa cum este, fără filtrele tale, ci efectiv ceea ce ai livrat tu. 

Uite, eu din experiența de astăzi asta am învățat; că ceea ce livrez la facultate trebuie să fie cel puțin egală cu ceea ce livrez la #fărăfiltru, la întâlnirea mastermind, la un semi-maraton, la birou sau la un antrenament de insane workout. Toate sunt importante și toate merită același respect și interes din partea mea.  

Bun ... Urmează să vorbim despre ce înseamnă să trăiești o viață care merită să fie salvată. 
De ce? Uite, aflasem zilele trecute de un antreprenor de mare succes - prima femeie care a construit o afacere numai și numai cu femei - Steve Sherley (caută TED Talk-ul ei pe youtube) care susține ideea că o viață trebuie să fie construită în așa fel încât aceasta să merite să fie salvată. Da? Adică se întâmplă ceva de-a dreptul terifiant: vine sfârșitul lumii (așa cum o știm noi) și societatea ce rămâne sau ce se formează e controlată de o inteligență artificială (sîc!). Una ce decide dacă noi doi merităm sau nu să fim ținuți în viață. 
Eu fiind un mare consumator de drame și în special SCI-FI mă tot gândeam - oare care-i omul acela care merită să trăiască? Ce preocupări? Care ar fi profilul lui? 
Și chiar vreau să te gândești la chestia asta. Întreabă-te. Tu în acest moment, dacă s-ar întâmpla vreo picanterie la nivel global, crezi că ai merita să fii salvat; să trăiești mai departe? Hmm? 

Eu unul, motivul pentru care am șters articolul meu anterior privind acest subiect. Un articol pompos; cu chestii din alea  "poi cum!? Eu? EU să nu fiu salvat? Poi uite așa și așa ... EU!!! DA CUM!?"  este tocmai că poate nici eu nu merit să fiu salvat. Și românul zice "poi bun; și dacă nu eu, atunci cine? 
Aici e momentul când laptopul meu rămâne fără baterie. Dracul să-l ia! 
Mă uit la ceas, e aproape 7.00pm "ouleu, am insane workout la 8.15 ... Poi, eu n-ajung!"
Și așa și a fost, n-am ajuns la antrenament. Bine, nu că n-am ajuns la timp acasă! Ideea e că m-am pus pe tron și, cititorule, mi-am scos telefonul și m-am pus să citesc până mi-a amorțit fundul, realizând că ar fi cazul să-i spun antrenorului că ... Treburi serioase! Na, nu ajung că știi, birou alea-alea! 
Vezi, un alt motiv pentru care nu meriți să fii salvat, îmi spun. 

Măi și mă tot gândesc. Azi dimineață aveam un articol, cum ziceam și mai sus, atât de pompos, de pregătit și de pozitiv; că trebuie să fii așa și pe dincolo. Ei bine, am impresia că bătrânica asta, Sherley, nu prea știe ea ce a vrut să zică ... Își cam bate joc de noi! Și totuși, parcă-mi vin ideile înapoi. Tocmai ceea ce fac și eu. Îmi urmez inima; pasiunea! Mă dezvolt zi de zi tocmai pentru a fi și mai util ție și comunității noastre; de ce nu, a întregii lumi. Ăsta-i motivul real pentru care un om, zic eu, merită să fie salvat; așa, dintr-un larg punct de vedere. Să știi la ce ești bun și cum îți poți servi - da, servi! - comunitatea. Astfel încât să beneficiem cu toții, să ne bucurăm cu toții că trăiești.
Nu!? Tu ce zici? Adică măi, ce bine că trăiești, că ai ajuns până la ultimul paragraf al acestui, să-i zicem, pamflet!
 
Important este să fii util. Să fii de folos; să te descoperi pe tine cu ale tale minusuri și plusuri, pasiuni și abilități care te fac să radiezi.
Atunci și numai atunci merită să fii o ființă ce merită să calce, zic eu, într-o lume post-apocaliptică... Asta dacă nu cumva vrei să fii pirat! 

Și totuși care-i treaba cu tot articolul ăsta? Probabil că te întrebi. De fapt, te cunosc, cu siguranță te întrebi! 
Ei bine, nu am să-ți spun într-un mod «pe față!» că "știi, pe 28 Octombrie va fi cea de-a 9-a ediție #farafiltru - întâlnirea aia super-mișto din librăria Cărturești (Arad) unde vine toată lumea să vorbească despre diverse chestii d'ale dezvoltării personale; cum ar fi - oh! - tocmai despre chestia asta! Despre de ce crezi că viața ta merită salvată!? Și na, pentru a-ți hrăni curiozitatea, vor fi 6 vorbitori, unul mai diferit ca celălalt, care își vor expona motivele pentru care merită să trăiască și tu să decizi dacă-i accepți sau ba în comunitatea ta ..." nu, n-am să-ți spun. Chiar nu țin să promovez chestii aici. E altceva! 
Știi, e discursul acela pe care l-am avut la facultate, am avut și eu o chestie de făcut, la care eu, de bună voie și nesilit de nimeni, m-am oferit voluntar. Și ce am făcut? Poi am servit. Am livrat acolo o porcărie de discurs. 
Nici n-a fost discurs că am citit ca nemernicul din jurnalul meu moleskine (că nici n-am mai avut timp să-l transcriu frumos pe calculator). 
Ce câcat! Eu! În fața unui public; în fața colegilor mei care, mă gândesc eu, se așteptau la un exemplu bun, la un cineva pe care să tragă de mănuță, să ceară un sfat două ... Și ce am făcut? M-am prostit! 

Vezi ce înseamnă dacă nu știi să-ți prioritizezi lucrurile? Vezi dacă le lași pe toate în ultimul moment? Asta ți se întâmplă! Și apoi îți faci un blog și te plângi; pentru că nu a fost suficient de patetic "discursul" pe care l-ai avut la cursul de la ora două. În fine. A trecut! 
Revenim la mantra-ul colegei mele - aici și acum - restul e trecutul. Nu mai contează! S-a extras esența, s-a învățat și se merge mai departe. 

Din nou - deci chiar nu te las! - ce vreau ca tu să extragi de aici? (Hai. Una scurtă! Știu că poți!) 
Ei bine, perseverența te va ține întotdeauna în mișcare. 
Eșecurile sunt bune, e bine să vorbește de ele și să-ți recunoști vina; greșelile tale. Doar așa te îmbunătățești; greșind și încercând din nou. Și din nou și din nou. Până-i dai de capăt, frate! Că doar nu s-a născut nimeni învățat. 

Mergem mai departe.