Psihogângureala #9 | Scrisoare către Moș Crăciun

Cred că una dintre cele frumoase chestii învățate în 2015 (sau, mai bine spus, clădite) este disciplina. Știi tu, gen: să nu-mi utilizez mobilul până ajung la birou, să citesc în timp ce călătoresc cu tramvaiul, să nu mai folosesc mobilul după ora 22.00 (aici încă mai scârțiu); să beau apă după ce mă trezesc, să nu mănânc pâine sau dulciuri în timpul săptămânii ... Să nu las apartamentul dezordonat când plec, să-mi pregătesc hainele cu care mă îmbrac în următoarea zi ... Disciplină; auto-control. Însă uite, ieri seara s-a întâmplat să dau câteva degete peste flow-ul facebook-ului și am dat de o postare interesantă a lui Zoltan Lovas, unul dintre actorii noștri arădeni, și zicea el acolo «Scrisoare către Moș Crăciun». M-a luat imediat cu un zâmbet! Aproape că m-am dizolvat printre perne! Atunci am realizat că ne bate Crăciunul la uși și eu nici măcar o colindă n-am ascultat, bradul nu l-am împodobit, nimic. Nimic festiv, îți spun! "Ce tăntălău corporatist sunt!" mi-am spus, urmată de o uimire clișeică tip doamne-cât-de-mult-te-ai-schimbat, anul trecut fiind unul dintre acei fanatici ai Crăciunului; plin de viață și de culoare, mai energic ca niciodată, în goana după prăjituri, cadouri și pulovere hazlii ... Însă nu, anul acesta parcă am sărit de pe track. Lipsește ceva! Parcă mi-a pierit magia! Oare asta înseamnă să fii într-adevăr matur? Sau poate de aia că mai am doar câteva momente de muncă rămase și odată ce dau de gustul libertății, într-un mod tâmpit, îmi voi regăsi magia și voi intra în spiritul Crăciunului. Hmm, asta o fi oare? Totuși, cumva acea scrisoare a lui Zoli mi-a aprins beculețele de brad încă împachetate într-o cutie. O scrisoare către Moș Crăciun - ceva atât de simplu, atât de copilăresc și de pur până la urmă ... Hmm! Fulgi de nea, miros de brad, de prăjitură și de portocale. Colinde, cadouri și musafiri mâncăcioși!  O scrisoare către Moș Crăciun; așa, de dragul copilăriei, de dragul copilului din mine și a spiritului de Crăciun ... Mă întreb ce i-aș scrie? Sau ce i-aș cere? 
Tu ce i-ai scrie? 

Poi în primul rând...

Dragă moșule, zău că n-am înțeles de ce mi-au spus părinții că nu exiști! Încă mai am atâtea amintiri de Crăciun și atâtea întrebări privind cum-au-apărut-cadourile-acelea! Sincer îți scriu, viața ar fi cu mult mai frumoasă știind că ești și tu printre noi; știind că ai sania aia șmecheră  plină de cadouri și trasă de renii zburători. Adică, dacă tu ai fi posibil, totul ar fi posibil, nu-i așa? 
Uite, n-am să te rețin prea mult. Adevărul este că sunt bine sănătos și pentru mine asta e tot ce contează! Totuși, îmi doresc ca noul an să fie cel puțin la fel de bun și de productiv ca acest an. Bine, nu te mint, îmi doresc ca anul ce vine să fie cel puțin cu 25% mai bun decât 2015. OK, fie! Cu 50% mai bun decât anul acesta! Oricum am să trag pentru 100%! 
Nu-mi doresc țoale noi, bani sau mai știu eu ce gadget-uri de care să mă plictisesc zile mai târziu. Chiar că! Nu vreau nimic material. Vreau doar să fiu sănătos. Să fiu atât de sănătos cât să-mi pot menține ambiția. Vreau picioare puternice, vreau maratonul acela dus la bun sfârșit, excursia aia la New York îndeplinită și să dobândesc experiențele necesare pentru a-mi duce la bun sfârșit proiectele propuse. Mă înțelegi? Adică cer ca noul an să fie unu care să mă provoace de-a binelea; unul care să să mă urce cu câteva nivele mai sus. Sunt pregătit, să știi! Atât îmi doresc, moșule.
Energia și curaj să fie. Să trec peste barierele - mai ales - personale. Atât și nimic mai mult!
 
Cât despre familia și prietenii mei, le doresc sănătate cât încape, liniște și pace sufletească. Că eu așa zic; dacă le avem pe acestea, sunt convins că restul vine de la sine! 

Un Crăciun nemaipomenit să avem cu toții!  

Ce vreau ca tu să extragi de aici?

Măi, un singur lucru aș vrea să înveți de la mine, și dacă n-ai învățat-o deja, cred că acum e momentul propice.
Bunurile materiale nu aduc fericire, cel puțin din experiența mea. Ți-aș sugera să nu-ți dorești lucruri care nu vor face decât să-ți complice viața, să-ți răpească timpul și fericirea. Adică, zic eu, un iPhone nu-ți va spune niciodată că "totul va fi bine"; să nu mai vorbim de paltonul acela pe care l-ai văzut în magazin căci nici de acela nu-ți vei aduce aminte peste cinci ani. Dar știi ce te-ar încălzi la nesfârșit? Experiența de viață, vorba bună (mult aduce!) și amintirile. În opinia mea, acelea sunt adevăratele bunuri ale vieții; cele care-ți vor rămâne la nesfârșit. 
M-aș bucura tare mult dacă îți vei dori bilete la concertul preferaților tăi sau bilete de tren, avion sau mai-știu-eu-ce la mai-știu-eu-unde. Știi ce zic? Experiențe. Noi povești. Amintiri!
M-aș bucura dacă-ți planifici o viață trăită din plin; una în afara zonei de confort, în afara tiparelor create de societate ... Îmi doresc - sincer! - ca noul an să-ți aducă libertatea de a te exprima așa cum ești tu cu adevărat; fără să-ți mai pese de judecata ieftină a celor din jur. Da. Asta îmi doresc eu ca tu să extragi de aici.