Şi cu asta închei! #ziua30

Şi uite aşa, dragule cititor, provocarea celor 30 de zile de blogging ia sfârşit cu acest ultim articol. Probabil că te întrebi: OK, Norbert, ce a însemnat pentru tine această provocare?

Ei bine, în primul rând am avut ocazia să mai scriu şi despre altceva, despre experienţa mea de zi cu zi, plus plăcerea de a concepe articole coform unor gânduri, persoane şi trăiri. Ştii ce zic? Mici revelaţii. Atunci când banalul pedalat până la servici, alergatul de dimineaţă sau statul pe closet generează momentele acelea de aha! A căror amalgam de gânduri au format articolul zilei. Spre deosebire de articolele clasice, înainte de provocare, cele pe care le postam o dată sau de două ori pe săptămână; fiind selecţii din duzinele de aha!-uri ale săptămânii.

Am realizat câte idei bune ne pot curge printre degete dacă nu luăm atitudine. Tocmai de aceea mi-am luat un carneţel şi un pix pe care le car după mine oriunde mă duc. Astfel prind cât mai multe aha!-uri, awe-uri şi alte cele. 

Tot mulţumită provocării am văzut cât de responsabil, matur şi de atent  am devenit. Anii trecuţi scârţâiam ori de câte ori îmi propuneam ceva. Pot spune că de multe ori mă debarasam de proiecte abia începute. Nu mai terminam mare lucru.

Ei bine, uite că anul acesta ţin să spun că mi-am îndeplinit tot ce mi-am propus pe hârtie. 

Şi cât despre hârtie. Am tot încercat să mă mut pe digital cu planificatul, cu listele şi gândurile, însă din păcate acestea nu se lipesc de mine nicicum. Îmi place hârtia. Rezonez cu ea. Altfel mă simt scriind cu mănuţa mea. De multe e suficient doar să am carneţelul la mine; să-l am în vizor. Şi imediat mă inspiră şi îmi aduce aminte de cele necesare.

Hey! Am reuşit să scriu în fiecare zi timp de 30 de zile. Acuma poţi să mă strigi blogger pe stradă. Da frate, am făcut-o şi pe asta! Şi îmi aduc aminte de anul trecut şi cele 100 de zile fericit. Ohh, şi ce provocare frumoasă a fost! Anywho, off-topic!

Vezi ce uşor îţi poţi face un nou obicei? Printr-o simplă provocare. Şi uite aşa mi-a intrat în sânge să scriu şi să-ţi împărtăşesc gândurile mele.

Şi acuma vei spune: Bun, bravo! Şi gata? Atât!? Ne despărţim aşa? Sau ceva urma? Cu ce am să mai asociez cafeluţa dimineţii?

Aaa nu, nicidecum! Mă consider la un alt nivel, altfel şi mult mai pregătit pentru viitoarele provocări. Uite, de exemplu, în fiecare sâmbătă ţin să ies cu cineva nou la o cafea. Un altfel de obsesii săptămânale, dacă mai ţii minte articolele de anul trecut. Ceva şi mai detaliat, axat pe miezul celui disecat.

Visez de ceva timp la vlogging şi inclusiv la un podcast. Pe lângă acestea, dacă decid să le îndeplinesc, va urma o nouă serie a jurnalului de vacanţă. În august merg din nou de capul meu cu trenul, de data aceasta două săptămâni în Atena, experimentând viaţa de acolo. Simt că va fi extraordinar. O să vezi tu!

Şi categoric mă gândesc să menţin flow-ul acesta de articole. De ce nu? Radiez când scriu. Sunt în lumea mea!

Apoi, cum altfel să încheiăm acest articol şi totodată această provocare decât printr-un frumos rezumat!? Hai să vedem ce am făcut noi în ultimele 30 de zile! 

Desigur, în prima zi ţi-am expus regretele mele. Da, domnule, asta este. Aşa am făcut şi asta basta. Important e că trăiesc, că sunt fericit acum, în acest moment, şi că sunt sănătos. Restul e apă curgătoare!

În a doua zi m-au supărat omuleţii din tramvai. Cum adică să călătoreşti cu tramvaiul de două generaţii şi tu să nu ştii cum o utilizezi într-un mod civilizat. Pe bune! Facem duş, ne dăm cu deodorant, nu călcăm omul în picioare, nu ocupăm locul decât dacă într-adevăr are un beneficiu pentru noi, sănătatea şi dezvoltarea noastră.

Apoi, în a treia zi mă laud cu noua imagine a blogului şi design-ul său responsive. În a patra zi mă aprind niţel şi-ţi spun câteva cuvinte despre viaţă şi cât greu poate ea să fie astfel încât să o trăieşti împlinind obiectiv după obiectiv. A cincea e din nou dedicată vieţii şi a scopului nostru. Pentru ce suntem aici? Să fim exemple celor ce ne vor înlocui, să inspirăm şi să îmbunătăţim ceea ce au făcut ceilalţi în generaţiile anterioare. Suntem aici ca să facem să fie bine.

A şasea zi e cea dedicată alergatului şi celui de-al doilea semi-maraton din viaţa mea. În a şaptea îţi spun planurile mele pentru vara anului acesta, după care, în a 8-a zi vorbim de bagaje, că tot e să plec la Munich.

În a 9-a zi sunt la Munich alături de prieteni foarte dragi mie, celebrând cu un superb concert Maroon 5!

10 se dedică unei persoane de nota 10 care, nu ştiu cum de se întâmplă, şterge pozele unei zile întregi de excursie. Pălmi. Pălmi îţi spun!

În  ziua 11 laud trupa Maroon 5 şi concertul livrat la Munich. A fost vai de mă-sa, e în sensul bun, cel mai bun! 12 revine vieţii ca aventură. Una ce merită trăită nu 100% ci 120%!

Ziua 13, deşi o zi fără ghinion, a fost dedicată telefonului meu şi a aplicaţiilor pe care le folosesc cel mai des. 14 se declarat a fi o zi a stagnării sănătoase, o zi cu prăjitură şi film. În a 15-a zi am adoptat un al doilea copil ... Nu, stai. glumesc. Am vrut să văd dacă eşti atent la ce scriu. Mi-am mai luat o provocare, să fac mişcare fără excepţii timp de 30 de zile, astfel încât la party-ul de ziua mea, să arăt de-a dreptul apetisant. Judecă-mă cât vrei. Haha!

În ziua 16 realizez că ceea ce fac nu e neapărat dezvoltare personală ci mai degrabă comunitară. Se întâmplă un Aha! de toată frumuseţea. De zici că eu am intrat în a cincea dimensiune! 

În a 17-a zi, că tot erau 30 de zile până la ziua mea, mi-am făcut un wishlist. Astfel încât, dacă tot vrei să mă cadoriseşti, să o faci smart!

În ziua 18 îmi căşună să fac un mic curs de marketing. Zis şi făcut! După care, în ziua 19 vorbim despre obiceiuri bune şi ce consider că ţi-ar aduce numai bine în viaţă. Ziua 20, este ziua în care declar venerare eternă prietenului meu cel mai bun, Călin Lazăr. 21 e ziua laudei în care vezi doamne, îţi arăt câţi paşi am făcut şi câte calorii am ars în prima săptămâna a provocării mele de mare sportiv.

Ziua 22 e o zi în care iau un loc lângă tine şi-ţi spun cât de banal am fost eu cândva şi ce am făcut astfel încât să ajung unde sunt astăzi. În ziua 23 mă lovesc de Mircea Horga, noul regizor cu fainoşag al Aradului. În cea de-a 24-a zi îţi spun cam ce ar trebui să faci când participi la un eveniment. Sau mai bine spus, activităţile benefice pentru a avea o experienţă pozitivă oriunde te-a duce. Dar mai ales la #fărăfiltru

În ziua 25 mă laud cu cea de-a 3-a ediţie de #fărăfiltru, o ediţie extraordinară şi cu sală plină, exact aşa cum îmi place mie!

26 se îndreaptă spre camera mea şi cu fără prea multă ruşine îţi arăt unde îmi pun de regulă ideile pe hârtie. După care, în ziua 27, îţi scriu despre pedalările mele şi ale lui Călin, despre cum ne pierdem undeva prin Ciciri, un sat din apropierea oraşului, şi cum pierim, tipic unui scenariu horror. Toate bune!

Să vedem, în ziua 28 dedic câteva vorbe tinerilor absolvenţi de liceu, în ziua 29 laud schimbările corpului meu din ultimii 6 ani, desigur arunc şi nişte sfaturi acolo astfel încât să nu te superi pe mine. Iar în ziua 30, din nou, laud această ultimă zi a provocării şi toate articolele care au fost scrise cu ajutorul acestuia!

Sper că ţi-a plăcut mica noastră călătorie şi ceea ce am făcut în ultimele 30 de zile. Sper, aşa cu mare rugăminte, că cel puţin o chestie, oricât de mică ar fi ea, ţi-a rămas. Adică sper că ai rămas cu ceva în urma citirii acestor 30 de materiale.

Oricum, tare-tare mult îţi mulţumesc că îmi eşti alături. Apreciez fiecare click pe care-l dai şi fiecare vorbă pe care o citeşti!

Faci parte din viaţa şi călătoria mea. Lucru care mă face să zâmbesc zi de zi.