Jurnalul unui Soloprenor: Începutul

N-ai să crezi ce am făcut. 
Un lucru important s-a întâmplat pe 30 Iunie 2016. Un lucrut atât de important încât, iată, nici după cinci zile nu-mi dau seama ce simt. Nu știu dacă să plâng de bucurie sau de amărăciune. 
S-a luat o decizie pe 30 Iunie iar acea decizie a dus spre pierderea jobului meu, spre semnarea unei cereri de lichidare.
 Da, un job suficient de bine plătit, deloc solicitant, ce avea la pachet un program flexibil, un birou drăgut, cafea cât cuprinde și frâu liber la desfășurarea activităților personale. Adică blogging, răsfoitul cărților, organizarea evenimente mele, știi și tu. Un job, primul meu job, care mi-a fost alături din 2011. Care mi-a susținut toate aventurile și a ajutat enorm la clădirea persoanei care sunt astăzi; ca azi să mă pot numi liber profesionist. Lucru ce n-am să uit niciodată. Lucru pentru am să fi recunoscător cât trăiesc! 

30 Iunie 2016. O dată ce nu am de gând să uit. Ziua în care demisionez, ziua în care semnez cererea de lichidare și închei un capitol major din viață. Ziua în care o parte din identitatea mea devine parte a trecutului.
 
Ce-i drept, planificasem această mișcare încă din Martie, anul acesta. Îmi spuneam că odată ce îndeplinesc doi ani în poziția de director am să merg mai departe; am să caut o nouă provocare. Dar siguranța financiară și gândul că “dar dacă n-am să găsesc ceva mai bun” m-au făcut să stau și să tot stau. 
Îmi era foarte bine, recunosc. 
Nu mă stresam. Adică lucrurile mergeau foarte bine pentru mine, însă și zilele o luau la goană. 

Am tot așteptat să-mi tresară un plan. Așteptam un semn poate, sau o permisiune. Mai degrabă o permisiune. N-aveam încredere în mine. Nu că m-aș simți cu mult altfel în acest moment. Dumnezeule! Îmi vine să vomit la fiecare mișcare bruscă pe care o fac. 
Pășesc pe teren necunoscut. Mă simt al naibii de nesigur. Simt de parcă aș fi coordonat de către un vânt ce-mi bate din toate direcțiile. Simt de zici că în orice moment aș putea fi atacat de către o haită de orci, ciopârțit în zeci, sute de bucăți. 

Știam că vreau să plec dar n-am știu exact ce vreau să fac. Adică știam ce vreau să fac. Știam exact ce vreau să fac însă n-am știut dacă vreau să o fac pentru cineva, dacă vreau să o fac în Arad sau într-un alt oraș. 
Ei bine, răspunsul mi-a venit în dimineața primei zile de Iulie. Pur și simplu. M-am trezit cu gândul că vreau să lucrez pentru mine. Că vreau să-mi deschid propria afacere. Și așa și am făcut. 
Mi-am sunat niște prieteni care lucrează pentru ei și am plecat la biroul lor pentru a bea o cafea și a cere niște sfaturi; trezirea, practic, de care am avut nevoie pentru a-mi arăta mie însumi că drumul acesta, al soloprenoriatului, chiar există în fața ochilor mei și, cu multă muncă și foarte multă încredere în sine am s-o pot străbate fără prea multe abateri.
Abateri. Știu că vor fi, știu că mă voi da groaznic cu fundul de pământ. Știu că am să sângerez din toate orificiile și am să-mi belesc coatele și genunchii. Dar numai așa voi urca spre un nou nivel, numai așa am să mă țin permanent în afara zonei de confort. Și vreau acest lucru. Vreau să lucrez pentru mine, vreau să aduc o schimbare reală a comunității, a întregii lumii și vreau să trăiesc o viață - a mea- unică, plină de povești, de provocări și de imposibile devenite posibile. Poate că nu voi ajunge ca Musk, Zuckerberg sau Jobs dar asta nu mă oprește să-mi redefinesc propriile limite și să scriu povestea numelui meu, Szucs. Că dacă nu eu, atunci cine?

Așa că da, propria mea afacere. Cu numai două luni înainte de cea frumoasă călătorie din viața mea și cel mai mare vis al meu, vizita la New York. Pe 1 Iulie 2016 am decis să devin Soloprenor. 

Soloprenor, adică freelancer. Adică propriul meu șef, deținătorul propriei mele afaceri și coordonatorul propriei mele vieți, de dimineața până seara, 24/7. 
Cu ce mă ocup?! Ce am să-ți răspund în momentul în care mă vei întreba? Ei bine, din 1 Iulie 2016 sunt Social Media Marketer și mă ocup în special de administrarea paginilor de Facebook pentru companiile care nu știu, nu au timp sau vor un outsider care să se ocupe de identitatea lor online. Aici intervin eu și mă asigur ca brandul lor să prindă culoarea care și-o doresc.  
Nu-mi va fi ușor, știu asta. Vor fi zile și zile, dar simt că lucrurile au ajuns aici pentru că așa a trebuit să se întâmple, pentru că sunt pregătit și pot face față provocărilor ce vor urma. Plus am drumul spre New York care se apropie, care mă disciplinează și mă umple de energie. Mă motivează să muncesc mai mult și să-mi ridic standardul personal.

Cum au fost primele cinci zile? Haotice. Total ieșite din tipar! Pline de nou conținut, de ciudat conținut, nemaicântărit, nemaidigerat … Greu de descifrat! Greu, greu, greu! 
Dar diminețile-mi sunt dulci. Fiecare mă umple cu liniște sufletească și cu un feeling de deplină libertate. Simt că n-am limite. Iar agenda îmi zâmbește și zici că mi se umple singură. Oportunitățile par a fi într-adevăr peste tot. O mână de ele deja s-au creat numai printr-un simplu salut. 
Cât despre mintea mea; nu-mi aduc aminte când am prins-o atât de curioasă și atât de atentă la detalii. Nu-mi aduc aminte când am extras ultima oară atât de multe lucruri din simple conversații. Creierul mi-e într-adevăr ca un sponge, iar agenda de lângă mine e deschisă și plină de însemnări, de idei și schițe. De idei peste idei. De planuri și procese.
 
Sincer să fiu, mă iubesc mai mult decât oricând și simt o energie pe care de mult n-am mai simțit-o. Și sunt nerăbdător. Al naibii de nerăbdător și de curios pentru ziua ce vine, pentru viitoarele întâlniri îmbăiate în căni de cafea, îmbrățișate de viitori clienți și viitoarele servicii … Știu că voi reuși. În mintea mea am reușit deja, și oarecum în oasele mele simt că fac ceea ce fac de-o viață. E un feeling tare ciudat. Nu știu să mă fi simțit vreodată așa cum mă simt acum, în acest moment, scriind aceste rânduri, documentându-mi experiența. 

Atât am să-ți divulg astăzi.
Am ținut neapărat să știi prin ce trec și ce simt astăzi. Cât e fresh! Și sper, sper sincer, să te gândești și tu la o astfel de mișcare într-un viitor apropiat. 
Eu zic că e viitorul și e datoria fiecărui Milenial să încerce. Zic că poți și că sigur este ceva în tine ce poate fi exploatat, ce poate să înflorească într-o frumoasă afacere, poveste și stil de viață. 

Mulțumesc că m-ai citit și sper să-mi rămâi aproape și să asiști la acest nou capitol din viața mea. Oh, și sper să-ți faci un cont de Snapchat și să mă adaugi ca prieten (norbertszucs). Acolo postez snap-uri zilnice din viața cu zi cu zi privind evoluția afacerii mele, provocările care m-au lovit și alte nebunii ce apar. Fun!