Ultimele 50 de ore

ŞI m-am gândit eu zilele astea să documentez 50 de ore din viaţă ca apoi să le storc într-un articol plin de activităţi, obiceiuri, păreri şi alte cele. Zis şi făcut.

Cred că mi-a venit ideea În urma unui podcast. Dacă nu mă înşel, cred a fost de la TED Radio Hour, şi anume Shifting Time ... Cu tipul acela care filmează câte o secundă din viaţa sa de zi cu zi, creând videoclipuri tare interesante. Cum l-o fi chemat!? Aşa, Cesar Kuriyama cu a sa aplicaţie 1 Second Everyday!

Hmm... O altă idee foarte bună. Awe, uite aşa îmi voi începe noul sfert de secol! Măi, şi mă tot gândeam: oare ce aş putea face începând de vineri, 17 Iulie?! Perfect.

Şi revenind la acele 50 de ore documentate. Cum ţi-am livrat şi cele 30 de zile de blogging, acum nu mai merge să scriu doar un articol pe săptămână. Simt că trebuie să-ţi livrez ceva mai mult, ceva mai altfel. Şi îmi vin o grămadă de idei. Crede-mă, tot timpul car un carneţel după mine!

Probabil că te întrebi - Bun, amice. Şi totuşi de ce te-ai gândit să documentezi acele cincizeci de ore?

Să zicem că a fost un mic experiment. Însă nu ştiu să-ţi spun dacă experimentul a fost documentarea celor 50 de ore sau ceea ce va urma după ce vei termina de citit acest articol.

Iniţial mă gândeam că va fi o bună unealtă pentru a-mi descoperi obiceiurile poate mai puţin conştientizate. Care sunt acolo undeva, activeză şi-mi fac rău sau bine fără să-mi dau seama.

Apoi, am vrut o comparaţie dintre ce înseamnă stilul de viaţă de luni până joi, respectiv cel de vineri până duminică. Sfârşitul de săptămână fiind mai puţin calculat; destinat libertăţii, odihnei dar şi aventurii, a noii experienţe. Am zis - hai să le împărtăşesc într-o manieră mai altfel! Şi totodată să mă cunoşti aşa cum se cuvine!

Perioada documentată: Vineri, 10 iulie, ora 18:00 până Duminica, 12 Iulie, ora 20:00. 50 ore.

Cum le-am documentat? cu ajutorul unui jurnal şi a ceasului Fitbit Surge.

La 18:04 închid biroul, mă urc pe bicicletă şi pedalez acasă. Ajung la 18:26. E vineri, e weekend deci mama ştie că sunt mai permisiv când e vorba de mâncare. Oh şi ce surpriză! Mă aşteaptă cu deep fried cordon bleu şi cartofi fierţi. Yeeees! Să vină grăsimea!

Nu te dezamăgi prea tare deoarece la 19:04 pedalez spre studioul lui Sergiu Daniel Giurgiu.

Locuiesc pe calea Libertăţii iar Sergiu undeva după podul Traian, pe strada Coloniștilor. Which is far. Very far! Ajung la ora 20:02. Teoretic ar fi trebuit să ajung mai repede însă m-am pierdut. GPS-ul a decis să mă ducă pe fel şi fel de străduţe ciudate. De zici că am călătorit în timp ... Am văzut de la palate până la case mai bine de jumătate demolate. Bănuiesc că îţi imaginezi şi tu pe unde am trecut, mai ales dacă locuiești în Arad. În vestita zonă; acolo unde miroase urât şi rişti să-ţi iei o piatră în cap. Pe acolo a decis Google-ul să mă ducă. A considerat că e cea mai rapidă rută. Probabil s-a gândit că, de frică, am să pedalez mai repede. Şi a funcţionat oarecum. Păcat că sistemul de cycling de pe Google Maps este echivalent cu cel de maşini, şi m-a trimis cu ţoagla spre autostradă. Spre autostradă!

Până pe la 20:40 fac pe modelul şi mă las pozat de către Sergiu. După care, mă îndrept spre un bar din aproprierea casei mele (deci back to Vlaicu. De data această pe drumuri principale, pe malul mureșului, frumos. Țanțoș) pentru a-mi întâlni prietenii la un pahar de vorbe. Ajung la 21:15.

La 00:26 ajung acasă. Desigur, the munchies hit me şi îmi fac o felie de pâine cu dulceaţă de piersici. Făcută de draga mea bunică din Satu Mare. Mhmm!!! După care, la 00:41 iau somn.

Mă trezesc la 05:08. O aud pe mama. Se pregătea să plece la serviciu. E sâmbătă, e ziua ei şi merge şi la serviciu. Respect! Mă duc repede să o pup şi să-i urez La mulţi ani!

Revin în pat şi mă pun să citesc câteva blink-uri. Blink-uri? Te întrebi. Da. Este o aplicaţie tare hipsterească numită Blinkist care îţi oferă rezumate ale cărţilor de gen non-ficţiune; cele de dezvoltare personală şi profesională.

Citesc două minuni de acestea: The Untethered Soul de Michael A. Singer şi The Art of Happiness, scrisă de Dalai Lama. Abele legate de ego şi de cum să ne stăpânim gândurile. Sau mai bine spus, cum să ne eliberăm de ele.

Adorm la 05:54 şi mă trezesc la 09:53. Mă duc în bucătărie, beau două pahare de apă. mănânc două banane şi două piersici plate după care îmi fac un ceai verde şi mă îndrept spre cameră. Tata e în cameră şi mă atenționează că a descoperit serialul The New Girl.

Mă apuc de curăţenie. Şterg praful, aranjez una alta ... Ştii tu, ca băieţii. Cu un pic de muzică, mai un videoclip două... Până sună Alice. Am uitat complet!!! Trebuie să mă întâlnesc cu fata asta. Îi spun calm, ca și cum totul e sub control, că ne vedem la 12:15; în timp ce mă uit la mormanul de haine, cutii goale şi mai ştiu eu ce alte chestii nesortate, a căror rol nu cunosc.

La 12:20 ies din casă. Alice sună. A ajuns la cafenea. Nici nu știu ce să-i zic. Îi spus că-i ziua lui mama și că a trebuit să fac curat în apartament. Nu mă crede. Haha! Iau bicicleta şi pedalez de-mi sar capacele.

12:26. Ajung la destinaţie. O văd pe Alice cum rumegă o banană. Ca de obicei, îmbrăcată şi dichisită cu stil şi eleganţă.

Ea comandă o limonadă iar eu un fresh de grefruit. Discutăm de #fărăfiltru şi noua ediţie ce urmeză pe 15 Iulie, în librăria Cărtureşti. Unde, de altfel, va avea un discurs de onorat. Şi timp de o oră şi un pic discutăm despre posibilele subiecte de discuţie. Chestii şocante, drame şi fel şi fel de învăţături extrase de ea de-a lungul vieții.

Se întreabă ce să aleagă din toate alea? Poate ceva despre sexualitate, despre subiecte tabu ... Mă rog, chestii tipice Alice. Şocante de-a dreptul.

Se apropie ora 14:00. Încheiăm conversaţie căci am făcut o comandă la pizza. Şi mai trebuie să cumpăr îngheţată. Că doar e ziua mamei. Nu am să o las să gătească tocmai astăzi!

Ajung la Lidl, iau îngheţată din aia în cutie albastră cum îmi place mie, de cacao cu fulgi de ciocolată, şi una cu cireşe. Astea albastre mi se par cele mai accesibile şi apropiate de gelato-ul italian. Oare cum se numeşte? Noblissima! E extraordinară. Pizza Gold ajunge şi el, aşa cum am programat, la 14:05. Fierbinte, din făină integrală. Capriciosa! Iar mama? E pe drum. Ajunge la 14:12. 

Până pe la trei fără un sfert devorăm triunghiurile şi îngheţata.

Sună Călin. E 14:48. A terminat şi el prânzul şi e pregătit de mica noastră aventură pe pedale. Vine şi vărul său, Andrei.

La 15:20 ne întâlnim vis-a-vis de liceul "Iuliu Maniu", după care ne îndreptăm spre Ghioroc. Ajungem la 16:48. Facem baie, mâncăm un langoş, mai facem o baie, apoi un pic de plajă, mai mâncăm și o îngheţată după care, la 20:30 pedalăm spre casă.

Ajung la 22:05, întâmpinat de miros de prăjitură. Mama a făcut pandişpan cu piersici. Nici n-am mai apucat să-i fac o poză. Am înfulecat tot. Apoi beau un pahar mare de lapte și mă îndrept spre duş. După care navighez un pic pe internet. Facebook, YouTube și un blink - Better than Before, scrisă de Gretchen Rubin.

Între 01:16 şi 10:16 dorm.

E duminică. Mă trezesc. Mama e deja în bucătărie, pregăteşte micul dejun. Salată de dovlecei. Înfulec o felie de pâine cu salată şi o mână de roşii. Îmi fac geanta şi mă îndrept spre gym. Pe jos.

Fac un pic de gimnastică pe saltea. Abdomene, flotări şi altele. După care, că tot mi-am uitat încălţările de alergat, folosesc 40 de minute bicicleta eliptică.

La 13:04 ajung acasă. Mama se vopsea pe păr. Tata, maraton The New Girl. Eu? M-am dus să-mi planific un pic săptămâna. Mă uit peste ideile de blogging, peste antrenamente şi-mi setez câteva obiective înainte de ziua mea.

La 14:10 ajungem la buni. Felul I - Ciorbă cu legume şi pui. Felul II - Cartofi cu şniţel de pui, carne de vită, aripioare şi pulpe de pui. Desertul: Tort cu mere, chestie cu dulceaţă de piersici la mijloc şi altă chestie sfărmicioasă cu brânză şi stafide.

Trebuie neapărat să fac o carte de bucate cu buni. Tu ce zici, nu-i o idee rea, nu-i așa?

Revenind... Oh, desertul s-a servit la 15:50 iar în timpul întregii vizite am vizionat filmele The Best Exotic Marigold Hotel şi The Second Best Exotic Marigold Hotel.

După multe încercări, pentru că știi și tu, nu-i poți mulțumi pe toată lumea, am realizat că mâncarea se digeră mai bine cu filme soft, gen comedy/roamnce. Merge pentru toată lumea. Mai ales cele care au life style și traveling incluse. Ascultă-mă, dacă e să aduci cândva un film cuiva, nu vei greși niciodată cu un titlu gen The Hundred Foot Journey.  

La 18:28 ajung acasă, plin, umflat și obosit. Mai obosit decât după o lungă sesiune de alergare. Decid să mă joc ceva așa că pierd două ore şi un un pic în cinstea jocului The Sims 3. Awe, great memories!

Şi uite aşa, cu puțin peste ora 20:00 ies din Sims.... Și ce fac mai departe? Eee, acolo începe magia!

What's in it for you și de ce a meritat să citești toate acestea? Ei bine, viața-i mai frumoasă când e împărtășită cu cei dragi. Gândește-te la asta și fă-ți o viață înconjurată numai și numai de oameniI pe care-i iubești.

Trăiește căci viața-i atât de scurtă!