O vacanță de nota 10 (Zece) | Partea 2

Unde rămăsesem? Să vedem; ți-am povestit despre Dumnezeiescul bus 37 și despre prima mea întâlnire cu vestiții imigranți. Bun... 

(1.50p) Acropolele încă din prima zi!

Cum să-ți zic; sunt o fire căreia îi place briza din afara zonei de confort. Nu sunt genul ce obosește ușor. Și dacă se întâmplă să obosesc, nu mă plâng și nici nu recunosc; Însă, după plimbările din Timișoara, Belgrad, și cele douăzeci și un pic de ore petrecute sucit în tren, chiar și un ambițios nebun ca mine se gândea poate de două trei ori înainte de a planifica, tocmai în prima zi de după lunga călătorie, un demers pe jos până în celălalt capăt al Atenei, ca apoi să urce și să tot urce până la Acropole.

Să fim serioși, chiar și eu, un workaholic, aveam visul dulce de a dormi, de a pune toate electronicele pe mod avion și de a dezactiva toate alarmele. Și chiar ... Chiar și de a renunța la mult iubitul meu ceas fitness, fără de care mă simt gol-pușcă. Da. Visam ca-n prima zi să dorm gol până mă trezeam de bună voie și nesilit de nimeni ... Dar nu. Acest vis n-a fost să fie. Așa cum nu mi s-a permis nici să analizez sistemul de transport public și nici să iau masa undeva la un restaurant rustic unde să mă prefac că sunt doar un biet grec care citește ziarul local. Mă rog, se preface că citește ziarul local.

Nu. Amicul meu American, venit pentru prima dată în Europa, cu-n entuziasm și un jet lag de toată frumusețea, n-a avut răbdarea necesară de a mă lăsa în pace, măcar încă o oră dulce a dimineții, nu. El a trebuit să facă micul dejun, să calce elefănțește prin tot apartamentul, să închidă și să deschidă ușile, să prăjeasă pâine, să fiarbă apă și, și poate cel mai grav, să cânte. Să cânte tocmai atunci când eu salivam mai abundent pe pernă! 

Și stai că asta nu-i tot! Să vezi ce dorință și-a exprimat; doamne Dumnezeule! 
Mi-a spus, cu o voce de zici că era un copil în Disney Land, că vrea să vadă toate - TOATE! - chestiile majore ale orașului într-o - cerule mare! - singură zi. ÎNTR-O SINGURĂ ZI!
Mă dor picioarele doar când mă gândesc la ziua aia! 

Și stai așa; doamne ferește să luăm transportul public. Zice el! "Singura metodă (printr-o voce tip - cele 7 obiceiuri ale oamenilor eficienți) de a cunoaște orașul este pur și simplu pășind prin ea. Încet. Pas cu pas." 
În mintea mea, mă rugam, mă rugam să primesc puterea de a nu-l zugruma chiar acolo în timp ce scotea ouăle din apa ce-i aburea comic ochelarii.

Nu l-am zugrumat. Și-ntr-adevăt mi-a prins bine ziua respectivă. Deși a fost al naibii de cald și am uitat crema de soare în apartament. Adică m-am ars tractorește. Dar da, a fost frumos. A fost total altfel de tot ce am vizitat până acum. Feeling-ul, aerul de acolo, antichitatea aia, nu știu, îți dă o stare. O pace oarecum, și putere poate? Sau curiozitatea aia venită din Legendele Olimpului, din nou dezgropată după atâta timp! 

E altceva. Ceva cu siguranță magnific! Chiar și dacă acum câteva luni mă auzeai spunând că sunt doar niște rămășițe. Niște pietre plicticoase ce-ți pun imaginația la încercare. 

(1.00p) 300 de metri peste nivelul mării

Pentru că Acropolele n-au fost suficiente și pentru că m-am încins în ale aventurii; în a doua zi a excursiei am hotărât să cuceresc cel mai mare vârf Atenian, și anume, muntele Lycabettus, de nici 300 de metri înălțime, dar cu o vedere a orașului de-a dreptul mulțumitoare!

(1.00p) Goana după fructe, măsline și brânză Feta

Am zis că primele trei zile Ateniene fac parte dintr-o fază (faza I sau faza descoperirii); asta însemnând că toate demersurile noastre au fost strict pietonale. Astfel încât să ne infiltrăm pe cele mai ciudate și lipsite-de-vlagă străzi ale orașului. 
Așa am descoperit piețe de fructe și legume, vânzători a duzinelor de tipuri de măsline, brânză proaspătă și fel de fel de prăjeli interesante.

Cel mai probabil, în ziua aceea, am mâncat carne de stradă, fie ea de pisică, șobolan sau de câine. Poate chiar de om!
Oricum, niciunul dintre noi nu pare să fi pățit ceva în ziua respectivă. Deci nu-i necesar să te alarmezi. Pare că vom supraviețui! 

Probabil peste 15 ani, când, într-o dimineață, mă voi trezi paralizat; asta datorită unei familii de viermi care-mi trăiesc în creier și își sapă un living mai mare. You never know! 

(0.50p) Templul lui Poseidon sau "cică unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare din lume"! 

Sunt eu un mare fan al dramelor însă chestiile pompoase gen răsărituri și apusuri de soare nu mă prea încântă. Însă trebuie să recunosc, un templu în spate, marea, soarele printre insule, yoghini ici colo meditând ... Da. Merge!
A fost chiar o vedere drăguță și o experiență așa, tipic living-the-now. Pe care nu am prea trăit-o fiind mult prea preocupat cu selfie-uri și - i-auzi! - usie-uri (când faci un selfie cu cineva)!

(0.25p) Sfânta bălăceală; plajă dar și lunga căutare a unei plaje cu nisip fin.

IMG_20150901_155518.jpg

Și n-am prea găsit, deși am fost la o mână bună de plaje, toate frumos întreținute și aprovizionate cu tot ce trebuie. Chiar și flip-flops! 

IMG_20150828_233007.jpg

(0.50p) Technopolis. Pentru că sună de zici că-i inspirată din Anime-uri

Și la Rooftop; căci altfel nu se putea! Cu shot-uri de Tequila și ciocolată, urmate de neînlocuibila bere neagră și muzică de zici că al nostru Dj. Sebuh ne-a fost alături! 
De mult n-am mai petrecut ca-n seara aceea. Și oamenii au fost atât de prietenoși, unii poate mult prea prietenoși ... Dar am dansat mult și a fost tare, tare bine! 

Să știi că în Grecia felul în care ești tratat, fie la un restaurant, băcănie sau mai-știu-eu-ce este de necomparat.
La restaurant de exemplu, oamenii te așează frumos la o masă (care vrei tu), fie și lângă mare, cu picioarele în nisip. Îți aduc apă cu gheață și pâine proaspătă feliată și dată nițel cu ulei de măsline și Oregano.

Fie că-ți iei o înghețată sau o simplă sticlă de apă, că cinezi sau că iei micul dejun, ești tratat ca-n familie. Grecii te fac să te simți ca acasă. Lucru bun. Foarte bun!

(1.50p) La trei insule

Pentru că n-ai vizitat Grecia dacă n-ai pus piciorul măcar pe o insulă. Ei bine, n-a fost programat, îți spun.
Era o revistă pe care am șterpelit-o de la un restaurant. Mi-a plăcut articolul cu top nu-știu-câte chestii de făcut în Atena. Acolo am găsit o ofertă interesantă de One Day Cruise. Am zis, hey, de ce nu, o dată suntem aici! 
Și uite așa am vizitat Hydra, Poros și Egina.

Cu ocazia aia am condus și un moped pe una dintre cele mai mari insule Grecești. Așa, fără permis sau pic de cunoștință în ale mânuirii. Și totuși am înconjurat întreaga insulă cu drăcia aia. Și a fost bine; mai ales când am ajuns pe cel mai înalt punct al insulei.
Acolo am completat vederea părinților mei, mulțumindu-le pentru libertatea și creșterea oferită.
Mulțumită lor am ajuns și acolo, pe acel deal văzând și simțind paradisul. 

(0.25p) Când capitolul <TRENURI> se încheie. 

Cred că trei experiențe cu trenul sunt mai mult decât suficiente în viața oricârui om; Căci nimic nu se compară cu un zbor de o oră și un pic, mai ales programat de pe o zi pe alta! Cu siguranță nu cu o călătorie sucită de o zi cu trenul, cu refugiați, călătorii anulate și itinerarii Sârbești. 

(0.50p) O vacanță bună e o vacanță ce se încheie cu oboseală și dor de casă!

Asta am simțit în Budapesta în timp ce - din nou! - în prima dimineață cineva a hotărât să urcăm până la statuia libertății. Apoi până la biserica Matyas, după care la parlament, apoi pe Vaci Utca ... Ziua în care am simțit nevoia de a mă arunca în Dunăre; în speranța că acesta mă va scurge către Drobeta Turnu Severin și cumva în Mureș, spre Arad ... De unde să fiu ridicat în stil Lion King (Nants ingonyama bagithi Baba!!!) de către familie și aruncat în pat pentru un somn dulce și neîntrerupt până la următorul antrenament Insane Workout. 

Dar da, chiar nu țin minte o vacanță care să mă fi obosit. Ceea ce mă duce cu gândul că îmbătrânesc. Cred că e timpul să mă însor și să procreez.

Oricum, două săptămâni și un pic - FOR NOW! - au fost mai mult decât suficiente! 

Viața-i frumoasă. Și acum; BACK TO WORK!