Vino în camera mea! #ziua26

M-am gândit că ai vrea să cunoști camera mea. Nu e ea nu știu ce dar e camera mea. O cameră tipică unui apartament cu două încăperi. Un spațiu de probabil 4 metri lungime și 3 lățime. Unul ce-mi aduce liniște și reîncărcare ori de câte ori am nevoie. 

Imaginează-ți că facem un tur. Chiar cum intri dai nas cu bicicleta. Da, îmi place să cred că sunt un New Yorkez rătăcit, și am zis - trebui în mod obligatoriu să am în cameră bicicleta mea, chit că am rastel atât în bloc cât și în fața acestuia. Dar astfel îmi inspiră mișcare, natură urbană și voie bună!

Acuși face un an draga de ea și merge la fel de bine ca-n prima zi. Am primit-o de la părinții mei, anul trecut, de ziua mea. Și e așa cum mi-o imaginam cândva. O bicicletă dură, de oraș, simplă și de culoarea neagră, ce merge perfect cu o pereche de blugi Denim, o cămaș flannel și niște teniși sau chiar și cu o ținută business! Domne, ce-mi plac oamenii dichisiți pe biciclete!

De regulă mândra mea cameră se găsește dezordonată. Chiar foarte dezordonată! De zici că hainele curg din dulapuri. Pe bune! În fiecare dimineață, săraca de ea zici că supraviețuiește unui cutremur generat de mine. Scot hainele de te miri de unde, întorc toate pe dos, le arunc pe jos, pe pat, pe scaun. Chiar și pe bicicletă! Totul devine varză în mai puțin de câteva minute. Să nu mai vorbim de pungi, de șosete aruncate pe jos, de echipamente umede, hârtii și alte cele... Nu știu cum de reușesc să întorc pe dos o încăpere atât de mică. Ca norocul că mă ajută mama și printr-o pocnitură de deget stabilizăm perimetrul.

Vezi tu, pe cât de calculat sunt în în activitățile zilnice atât de dezordonat sunt în spațiul personal. 

În a doua poză vei vedea biroul meu. Acolo îmi scriu toate proiectele. Acolo s-au deschis capitolele ultimilor 7 ani. Acolo mă așteaptă geanta cea de toate zilele, pregătită cu necesarele unui antrenament. Lângă ea vei găsi și o perechea de încălțări destinate alărgării. În rest, colțul creativ este înconjurat de amintiri, rămășițe ale capitolelor încheiate și noi planuri în the making. Am câteva cărți cheie, agende noi, suveniruri colecționate de-alungul călătoriilor, iubitele jocuri The Sims, toate sezoanele FRIENDS, cadouri și vederi de la prieteni dragi. De asemenea, o hartă plină cu post it-uri  care conțin obiectivele mele, pașii următori pe care doresc să le îndeplinesc. Astfel le văd tot timpul și nu mă pierd în mulțimea lucrurilor de zi cu zi. I stay on track and focused. 

Și în ultima poză vei vedea panoul de amintiri. Poze cu prieteni care mi-au schimbat viața, cu aventuri și momentele care mi-au arătat că viața este de-a dreptul minunată. Poze care ori de câte ori le privesc îmi oferă energie pozitivă. Am păstrat și diverse documente, gen bilete de tren, care mi-a duc aminte de provocările prin care am trecut și le-am dus la bun sfârști. Atunci mai am badge-urile evenimentelor Startup Weekend, medaliile semi-maratoanelor la care am participat. Ohh, și acele autocolante cu Angry birds care le-am pus o dată - nu știu de ce -  și acum nu le mai pot dezlipi fără să dau jos inclusiv tencuiala. 

Cum am zisi și mai sus, camera nu e ea nu știu ce, dar e camera mea, plină de idei, de liniște, pace și energie pozitivă. Așa ca mine! :)  

În viitorul apropiat, mă gândesc să schimb patul cu ceva mai altfel, asta dacă nu am să o părăsesc cu totul cât de curând. Fâcând 25 de ani anul acesta, poate că ar fi cazul să îmi iau un apartament al meu.

Mult mai mult spațiu de decorat! 

Ador mobilierul în perete sau simplitatea în general. Nu știu, parcă o cameră goală mă inspiră mult mai mult decât o cameră plină cu cu de toate! Îmi acel feeling the posibilități nelimitate!

Și cred în strictul necesar. Consider că fiecare chichiță trebuie să aibe un rol, un motiv pentru care să o am. Nu crezi că lucrurile, cu cât avem mai multe, cu atât ne îngreunează viața? Ne obosesc, așa-i? 

Produc complicații, se strică, adună praf și n-au niciun sens până la urmă. Uite, îți recomand să cauți pe Google apartamentele de la Bauhaus. În ideea aceea îmi văd casa. Strictul necesar vieții că restul e frumoasa aventură de a trăi. În opinia mea, n-are niciun sens ca lucrurile neînsuflețite să ne producă dureri de cap. Pentru mine dacă o chestie nu-mi produce o stare sau nu îmi îndeplinește o nevoie, o arunc. Și fac astfel de filtre la fiecare 6 luni, asigurându-mă că fiecare porcărie adunată de-a lungul timpului, în spațiul meu personal își are rostul. 

Mulțumesc că mi-ai fost alături în acest tur al camerei. Sincer să fiu, habar n-am avut despre ce să-ți scriu astăzi. Și dacă tot m-am aflat în locul unde majoritatea articolelor s-au născut, de ce să nu scriu tocmai despre acesta. Sper că ți-a plăcut și ți-a picat bine!

Cică multe lucruri poți afla despre om văzându-i camera. Oare e adevărat? Ai ajuns să mă cunoști mai bine? Camera ta cum arată?